3 PILDE

1.

Abia am pășit pe holul spitalului și văd o asistentă care mă privește intens. Vine spre mine și mă apucă de mână.
– Ce bine că ați venit, îmi spune ea cu o figură îngrijorată.
– Da, am sosit, răspund eu fără să gândesc.
Ea mă trage de mână, practic aleargă cu mine până în salon. Aici îmi dă drumul și se duce la patul de la geam. Acolo, începe să vorbească tare:
– Fiul dumneavoastră este aici! Mă auziți? A sosit fiul dumneavoastră!
Se întoarce și-mi face semn să mă apropii. Îl văd, este cu fața ca hârtia și mii de riduri îi acoperă ochii, fruntea, gâtul. Nu l-a iertat vremea. Toți o să ajungem așa, dacă nu vom închide ochii mai devreme. Ochii îi sunt albi, e clar pentru oricine că a orbit de mult. Acum este sub tratament și nici nu aude prea bine, iar de vorbit… nu are forță. Îl iau de mână. Primesc o strângere ușoară, ca semn de bucurie că sunt aici.
Sora vine cu un scaun pe care îl pune lângă pat. Mă așez, fără să-i dau drumul la mână. Încep să-i povestesc. Îi spun că Dumnezeu e mare și ne iubește, indiferent ce am făcut în viață, intrucât toți suntem fii lui. Îi vorbesc de dragoste și de iubirea care este peste tot. Îmi deschid sufletul cu multa bucurie, pentru că știu că mă ascultă și micile lui strângeri de mână sunt semnele fine ale unui om educat și înțelept, care a văzut multe în viața lui.
Timpul zboară pe nesimțite; e noapte acum. Asistenta vine din nou și-mi spune că, dacă doresc, în salonul alăturat este un pat gol. Pot să-mi odihnesc corpul, câteva ore. Eu o refuz.
Rămân cu ochii ațintiți pe mâinile noastre lipite. Încerc să-i dau putere și liniște și pace. Dar, pe măsură ce fac tot posibilul să-l îmbărbătez, constat că eu devin mai tare, mai puternic, iar inima mea începe să simtă împăcarea și liniștea și dragostea imensă ce vin dinspre pat, prin mâinile noastre unite și se așează direct în sufletul meu.
Soarele răsare și observ că pulsul pe monitor devine din ce în ce mai slab. Îi vorbesc acum de copii mei, de viața mea. Zâmbește lung și are o ultimă tresărire, ca un semn de rămas bun, ca o promisiune de reîntâlnire într-o lume mai bună și mai blândă decât cea de acum.
Toate aparatele încep să piuie, să țiuie și să facă un zgomot infernal. În câteva secunde, apar doctorii și asistentele. Mâna i se răcește încetișor. Eu mă retrag într-un colț cu ochii în lacrimi și îi las să-și facă meseria. Știu că încearcă să-l salveze, dar știu că este degeaba. Nu are rost – a plecat și nu se mai întoarce.
Asistenta vine la mine, mă ia de mână și-mi vorbește cu adâncă compasiune:
– Condoleanțele mele domnule, îmi pare atât de rău…
Eu o întrerup rapid.
– Nu este nevoie… cine era acest om?, întreb eu liniștit.
– Tatăl dumneavoastră, îmi spune ea mirată.
– Nu, nu era. Nu l-am mai văzut niciodată până acum.
– De ce nu ați spus nimic până acum? De ce nu ați protestat, când v-am dus la el?
Privirea ei mirată îmi arată clar că nu înțelege. Va trebui să-i explic.
– De bună seamă, am realizat că este o greșeală. Dar el avea nevoie de fiul său și fiul său nu era acolo. Era prea bolnav și neputincios, ca să spună cuiva că nu sunt fiul lui.
Când mâinile noastre s-au atins, am știut că are nevoie de mine. Am rămas. Nu mai puteam să plec.

compasiune

2.
Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.
Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.
– Cum ai facut? si-a intrebat supusul
– A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.
Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.

wild-bird-photos-12

3.

Secretul Fericirii
Cu mulţi ani in urmă, a trăit în India un înţelept care se spune că păzea într-un cufăr frumos, un mare secret care l-a făcut să fie învingător în toate aspectele vieţii sale şi datorită acestui lucru, el se considera cel mai fericit om din lume.
Mulţi regi invidioşi i-au oferit putere şi bani şi au încercat să-l jefuiască, pentru a-i lua cufărul, dar totul a fost în zadar.
Şi cu cât încercau mai mult, cu atât erau mai nefericiţi, pentru că invidia nu le dădea pace. Aşa au trecut anii şi înţeleptul era, în fiecare zi, mai fericit.
Într-o zi, a venit la el un copil şi i-a spus:
– Domnule, la fel ca şi tine, vreau şi eu să fiu foarte fericit. De ce nu mă înveţi şi pe mine ce trebuie să fac pentru a reuşi?
Înţeleptul, văzând simplitatea şi puritatea copilului, i-a zis:
– Pe tine te voi învăţa secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine şi fii foarte atent.
În realitate sunt două cufere în care păstrez secretul pentru a fi fericit şi acestea sunt: mintea mea şi inima mea şi marele secret nu este altceva decât o serie de paşi, pe care trebuie să-i faci de-a lungul vieţii:
Primul pas este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţă şi, pentru asta, trebuie să-L iubeşti şi să-I fii recunoscător, pentru toate lucrurile pe care le ai şi pentru toate lucrurile care ţi se întâmplă.
Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi, în fiecare zi când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.” Acest pas se cheamă stimă ridicată de sine.
Al treilea pas este să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi, dacă gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui; dacă gândeşti că eşti iubitor, exprimă-ţi iubirea; dacă gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi învinge, atunci propune-ţi scopuri în viaţă şi luptă pentru ele, până când le vei obţine. Acest pas se cheamă motivare.
Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei dobândi pe a ta.
Al cincilea pas este să nu păstrezi în inima ta ranchiună împotriva nimănui; acest sentiment nu te va lăsa să fii fericit; trebuie să-L laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu… acceptă şi uită! Ştiu că e greu, dar nu imposibil.
Al şaselea pas este să nu iei lucrurile care nu-ţi aparţin; aminteşte-ţi că, potrivit legilor nescrise ale naturii, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare.
Al şaptelea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere; toate fiinţele Pământului au dreptul să fie respectate şi iubite.
Al optulea şi ultimul pas: trezeşte-te întotdeauna cu un surâs pe buze şi observă împrejurul tău, căutând să descoperi în fiecare lucru partea lui bună şi frumoasă; ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb; când priveşti pe cineva, descoperă-i calităţile sale.
Secretul fericirii se află în fiecare, caută-l în interiorul tău şi-l vei descoperi!

0_87084_b672183_XXL

 

 

https://www.facebook.com/ParohiaStefanCelMare

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s