Duminica Femeilor Mironosite; Ap. Fapte VI, 1-7; Ev. Marcu XV, 43-47; XVI, 1-8; glas 2, voscr. 4
Hristos a inviat !
Mironosiţele ungeau cu miresme si miruri urmele lăsate de piroanele urii şi ţepii din coroana de pe fruntea Celui ce-a adus cu iubirea Sa nemăsurată bucuria împăcării cu Tatăl.
Dacă oamenii sunt sau nu capabili să înţeleagă acest act de sacrificiu suprem, prin care Mântuitorul s-a adus pe Sine jertfă pentru noi şi ale noastre păcate, nu-l face mai puţin important , nu-i doar un fum de lumânare.
Femeile mironosiţe au crezut în El, nu L-au părăsit pe Domnul ci au rămas alături de Hristos, de aceea Preasfinţitului Părinte Ambrozie o numeşte „sărbătoarea inimii smerite şi iubitoare” .
Aceste binevestitoare ale Învierii , respectiv cele şapte mironosiţe pe care le întâlnim în sinaxarul zilei sunt: Maria Magdalena, Salomeea, Ioana, Maria şi Marta-surorile lui Lazăr, Maria lui Cleopa şi Suzana.
Duminica mironositelor devine astfel sărbătoarea tuturor femeilor creştine.
Iată câtă cinste primim noi femeile azi în Bisericia ortodoxă. Suntem mironosiţele de azi ale Bisericii lui Hristos.
Truda de toate zilele s-o lăsăm puţin de-o parte , să depăşim condiţia unui trup de pământ şi să ne lăsăm pătrunşi de Lumina lui Hristos. Nu permite unor relaţii mai mărunte să umbrească relaţia de aur dintre om şi Dumnezeu.
Nimic nu poate fi mai sublim decât bucuria mântuitoare.
Adevărat a înviat!
Suntem încă departe de înțelegerea cu adevărat a celor petrecute atunci… Mergem, parcă, pe o pantă descendentă, încăpățânându-ne să ne facem rău unii altora.
Da, cam aşa e. Ne complicăm singuri viaţa.
Adevărat a înviat!
Pup, Vero. O zi frumoasă îţi doresc!
Mulţumesc, asemenea!
Pingback: Chiulul și cancerul sau disputa dintre adevăr și minciună « Dictatura justitiei·
Pingback: Ca sting | Alma Nahe·
Pingback: Duzina de cuvinte – Speranţa | Cioburi de chihlimbar·
Cat de frumos ne amintesti de noi insine … ca urmase ale celor de atunci. fiecare din noi cu vrednicia ei de a se simti demne urmase.
Pingback: Dialog cu Mine Insumi·