Dă-ţi silinţa să vezi lucrurile din perspectiva celuilat-(Dale Carnegie în Secretele succesului)

Dale Carnegie spunea ca exista patru cai, si numai patru, prin care putem avea contact cu lumea. Suntem evaluati si clasificati in functie de ceea ce facem, cum aratam, ce anume spunem si cum o spunem.

3471_129580230522334_690250288_n

Mult timp m-a lăsat indiferentă orice comentariu asupra umilei mele persoane , îşi spuse Daria.  Deunăzi însă , aşa în treacăt, observă că îi creşte raitingul mai ceva ca la OTV.

Câteva tăntici obosite aveau tot soiul de aşteptări de la ea, ba că e prea -prea, ba foarte- foarte, ba că nu se cade, ori nu se şade , ba că e prea serioasă şi nu se poate intra în vorbă cu ea, ba că dimpotrivă e prea neserioasă, face mai mereu glume şi nu ia nimic în serios. Of, of grea problemă le frământă.

Mai mereu avem aşteptări de la ceilalţi în timp ce cu noi suntem mai puţin exigenţi şi uneori prea indulgenţi.

Dariei îi păsă însă prea puţin de gura lumii, ştia doar că trebuie să se ferească de a fi ispită , ori a sminti pe cineva, că aşa o învăţă bunica de când era cât un degeţel, iar pentru asta nu trebuia decât să păstreze măsura bunului simţ în toate şi în vorbă şi-n port. Lumea întreagă însă n-o poţi mulţumi. Şi apoi cui îi pasă de aşteptările lor, alte gânduri o măcinau acum pe ea. Simţea cum anii au trecut  rapid de nemilos şi că tot din ce-şi propune orice om de rând de la o vreme încolo: copiii aşezaţi pe la casele lor, părinţii aproape şi sănătoşi , partenerul de viaţă sprijin la bătrâneţe, cu care să depene amintiri, să-şi facă planuri, să i-a decizii…, nu sunt decât un subiect tabu. Se simţea mereu în plus  şi neputincioasă să dea o mână de ajutor, sufletul îi lăcrima, dar nimeni nu cunoştea durerea ei, toţi s-au înscris la maratonul vieţii fără să observe că pe margine cineva se stinge.

Parcă nu e aşa de uşor când soarta îţi dă o lămâie să faci din ea o limonadă, uneori persistă gustul amar al cojii.

Se însera încet, dar tănticile ţeseau încă intrigi şi savurau idile caragialeşti pe banca din faţa blocului…

Idilă
Ia vezi toanta de Mărie,
Ce gătită-i! Cum şi-a dat
Pe obraz cu rumenie
Şi pe cap cu alifie:
Să se mire toţi în sat.
Ia te uită şi Ilie,
Ce flăcău bun de peţit!
Cu iţari noi de dimie
Şi cu flori la pălărie,
Şi cu cisme s-a-nnoit.
— Fă Mărie, nu dai laba?
— Nu ţi-o dau, măcar să mori!
— Fă, te rog! — Mă rogi degeaba…
— Apoi dac-aşa ţi-e treaba,
Te iau altfel, şi… ori, ori.
— Mă! se vede nu ţi-e bine…
Fii de treabă nu fii prost:
Intri-n iad, sărac de tine!
Ai uitat, nu ţi-e ruşine
Că acum suntem în post!
— Dacă-i post, de ce la Nică
Ochii toată ziua-ţi caşti?
— Meri te plimbă! Ce-i adică.
Numai ochii? Tu… n-ai frică!
Tu aşteaptă pân-la Paşti…
Şi-a plecat pătruns Ilie…
Ce mândreţe de flăcău!
Cu iţari noi de dimie
Şi cu flori la pălărie.
Da-l strângea o cismă rău.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s