Flying Spirit

 

Un om, un univers!

Destinul îşi joacă ultima carte. Un suflet captiv în corpul prea strâmt nu vrea să-nveţe lecţia asumării. Odată şi odată tot o să rupă lanţul neputinţei , dar singur nu poate şi e conştient de aceasta.

Of, dacă ar fi pentru o zi Dumnezeu, pentru o singură zi, sau doar o secundă măcar…, n-ar pierde şansa!  Ar evada din propriul trup .

Acum însă îşi  cere doar dreptul de a sfârşi în demnitate cu această viaţă.

Intuiţia îi spune însă că nu va fi decât o altă captivitate, mult mai adâncă căci sfinţii n-au ajuns sfinţi murind în glorie, nici cerându-şi moartea, ci  printr-o umilinţă asumată a chinurilor pe care trupul nu-l mai putea purta decât cu-n spirit ce-şi luase deja zborul spre Tatăl Său.

Îşi spuse în gând de nenumărate ori că nu suntem capabili să ne asumăm condiţia şi Doamne de câte ori nu îşi pierdu şi el răbdarea şi nădejdea. Nu e uşor pentru un om să-şi poată duce crucea fără să crâcnească măcar o dată .

Era lucid, coerent şi cu atât mai mult îl durea condiţia unui trup de care singur nu se mai putea îngriji şi e lesne de înţeles de ce făcea uneori apel la raţiunea şi îndurarea celorlalţi cerându-le ajutorul să pună capăt acestui chin. Dacă însuşi Dumnezeu ne-a înzestrat cu libera alegere de ce această societate avea legi atât de dure?! Şi tocmai când în ochii lumii putea părea cel mai îndrăzneţ şi curajos militând pentru dreptul asupra vieţii sale, îşi aminti de adevărata îndrăzneală : În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea -In 16,33.

Ştia pederost întreaga biblie cât era ea de mare!  Nu putea rămâne indiferent la tot ceea ce cunoştea deja, nu mai era plauzibilă nici scuza „Doamne iartă-mă că nu te-am cunoscut pe Tine”. Îl ştia şi-L simţea cu toată inima lui , chiar dacă îşi pierduse toate simţurile tactile.

Ca-ntr-un amurg îşi lăsă să zboare sufletul departe, iar creierul său recita capitole întregi din Evanghelia lui Ioan şi se trezi auzindu-şi gândul în timpane cum repeta rugăciunea  lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli si pentru toti credinciosii:

1. Acestea a vorbit Iisus si, ridicand ochii Sai la cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca.
2. Precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care  Tu i-ai dat Lui.
3. Si aceasta este viata vesnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
4. Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit.
5. Si acum, preaslaveste-Ma Tu, Parinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea.
6. Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat si cuvantul Tau l-au pazit.
7. Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine;
8. Pentru ca cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimis.
9. Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt.
10. Si toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei.
11. Si Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi.
12. Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau, pe cei ce Mi i-ai dat; si i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.
13. Iar acum, vin la Tine si acestea le graiesc in lume, ca sa fie deplina bucuria Mea in ei.
14. Eu le-am dat cuvantul Tau, si lumea i-a urat, pentru ca nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Ma rog ca sa-i iei din lume, ci ca sa-i pazesti pe ei de cel viclean.
16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinteste-i pe ei intru adevarul Tau; cuvantul Tau este adevarul.
18. Precum M-ai trimis pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume.
19. Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar.
20. Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor,
21. Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.
22. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem:
23. Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
24. Parinte, voiesc ca, unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pr care Mi i-ai dat, ca sa vada slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru ca Tu M-ai iubit pe Mine mai inainte de intemeierea lumii.
25. Parinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimis.
26. Si le-am facut cunoscut numele Tau si-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei si Eu in ei.- In, 17

Publicitate