Tristete si bucurie in saptamana patimilor intru nadejdea invierii

Casin,-cimitirSaptamana Patimilor este perioada in care se retraieste amintirea plina de dramatism a patimilorMantuitorului Iisus Hristos care lasa sa se intrevada in orice moment bucuria si lumina invierii.

Luni in Saptamana Patimilor se face pomenire despre Iosif cel prea frumos, pierdut de fratii sai ca prototip al lui Iisus Hristos, vandut si rastignit de conationalii sai, dar si de smochinul neroditor ca simbol al sinagogii, care nu a adus rodul mantuirii pe care l-a odraslit din plin Biserica crestina.

Marti se face pomenirea celor zece fecioare. Daca istoria vietii lui Iosif ne indeamna sa traim in „curatie”, iar pilda smochinului neroditor ne sugereaza acumularea rodului duhovnicesc, pilda celor zece fecioare ne tine treaza datoria vegherii necontenite pentru a intampina pe Mielul Hristos prin fapte bune.

Miercurea este dedicata amintirii femeii celei pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului, inainte de Patima Sa, ca simbol al pocaintei si indreptarii omului pacatos.

Joia Patimilor este inchinata amintirii a patru evenimente deosebite din viata Mantuitorului: spalarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taina la care Mantuitorul a instituit Taina Tainelor, Sfanta Euharistierugaciunea arhiereasca, inainte de Patimi, in care accentul cade pe iubire – ca fundament al noii invataturi si pe unitatea celor care cred in numele lui Hristos si inceputul patimilor prin vinderea Domnului.

In Vinerea Mare se face pomenirea de sfintele, infricosatoarele si mantuitoarele Patimi ale Mantuitorului Hristos si de marturisirea talharului celui recunoscator care a dobandit raiul. in ultima zi a Saptamanii Patimilor luam parte si ne aducem aminte de ingroparea Mantuitorului Iisus Hristos cu trupul si pogorarea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricaciune la viata vesnica pe cei din veac adormiti.

Toate aceste evenimente pe care Biserica le praznuieste si retraieste aievea in aceasta saptamana sunt trepte in urcusul duhovnicesc spre intampinarea lui Hristos cel inviat. Ele se inlantuiesc intr-o desfasurare dramatica ce ne cuprinde pe fiecare si ne face sa fim partasi la suferintele Mantuitorului.

Ceea ce constituie insa caracteristica esentiala a acestei saptamani, sunt slujbele divine deosebite ce se savarsesc in acest interval de timp si care ii dau caracterul de unicitate. Este vorba, in primul rand, de minunatele slujbe ale deniilor, adica acelor servicii divine cu caracter de priveghere, care se savarsesc seara si care de fapt sunt utrenii de a doua zi. Ele ne duc cu gandul la primele veacuri crestine, cand cultul divin se savarsea seara, spre ziua urmatoare, creand acea atmosfera de mai apropiata comuniune cu Dumnezeu si de meditare la viata de apoi.

Slujbele de seara au fost intotdeauna mult mai impresionante in viata religioasa. Ele au avut si au o putere de inraurire deosebit de mare asupra sufletelor credinciosilor. Seara si la inceputul noptii, sufletul nostru, eliberat de grijile si raspunsurile unei zile, este mai dispus spre reculegere, meditatie si rugaciune, in atmosfera de taina, creata de lumina putina si sfioasa a candelelor si lumanarilor din sfesnice, in dangatul de clopot si de toaca, in sunetul cantarilor liturgice, in compania sfintilor care ne privesc cu bunatate si blandete de pe peretii si din icoanele bisericii, ne inaltam mai usor cu gandul la Dumnezeu, la rostul nostru in lume, la sfarsitul vietii si mai ales la datoriile care ne revin ca urmatori si marturisitori ai patimilor si invierii Mantuitorului Hristos.

Este ceea ce reusesc sa creeze slujbele deniilor incepand din Duminica Floriilor, seara, si pana in sambata Patimilor. Sunt slujbe pline de frumusete poetica si imnografica, de adanca patrundere a starilor sufletesti, de un real si zguduitor dramatism. Atat slujbele deniilor cat si toate celelalte servicii divine ale Saptamanii celei Mari, sunt o expresie a caracterului dramatic al cultului ortodox care, in acest interval, atinge punctul culminant. Aceste slujbe alcatuiesc inima tuturor riturilor ortodoxe.

In aceasta saptamana, urmarim pas cu pas si devenim solidari cu patimile Mantuitorului Hristos. imbracate in vesmantul plin de poezie al imnografiei crestine si invaluite in misterul creat de frumoasa psalmodie ortodoxa, patimile Mantuitorului devin ale noastre, ca participanti activi la cultul divin, gustand din plin atmosfera de mister care se raspandeste in locasul de cult.

Compozitii imnografice de mare frumusete poetica, de sensibilitate artistica, de profunda si argumentata conceptie teologica, ne desfata urechea si sufletul in unduirile si ritmurile de neegalat ale cantarii bisericesti. De la tanguiosul „Aliluia” urmat de unul din cunoscutele tropare „Iata mirele vine in miezul noptii” sau „Cand slavitii ucenici”, cu care incepem deniile si pana la „Mergi la cer si te aseaza” din seara Prohodului, slujbele divine abunda in compozitii imnografice de mare valoare poetica si teologica.

Cine va putea vreodata sa egaleze strigatul de pocainta al celui dezbracat de haina nuntii din neintrecuta cantare „Camara Ta, Mantuitorule” sau cine va putea intrece accentele patetice ale tanguirii femeii celei pacatoase din denia de miercuri: „Doamne, femeia ceea ce cazuse in pacate?” Cine va mai putea adauga la bogatia de antiteze poetice din neintrecutele cantari: „Astazi s-a spanzurat pe lemn” din denia de joi, sau „Pre Tine acela care imbraci cu lumina ca si cu o haina” – de la vecernia din sambata patimilor? Sau ce sa mai spunem despre bogatia de comparatii si de epitete pe care le ofera din plin Prohodul?.

Toate acestea, fac din slujbele Saptamanii Patimilor, momente de adevarata traire duhovniceasca si de reala participare la viata bisericeasca, la gustarea din frumusetile cultului divin, de comuniune cu semenii, ca membre vii ale trupului lui Hristos. La acestea contribuie in mare masura ceremoniile si procesiunile cu totul specifice ale acestei saptamani intre care citirea solemna a evangheliilor Patimilor, scoaterea Sfintei Cruci in mijlocul bisericii, la denia de vineri, scoaterea Sfantului Epitaf la vecernia din sambata mare si mai ales cantarea Prohodului si inconjurarea Bisericii cu Sfantul Epitaf, la denia de sambata.

Sunt momente pe care nimeni nu le poate uita si daca au fost gustate din copilarie ele raman nesterse din sufletele noastre toata viata. Cine poate sa uite vreodata, bucuria, nerabdarea si sfiiciunea cu care ne indreptam in sambata mare sa primim Sfanta impartasanie, imbracati in straie noi, si sfintenia cu care pastram toata ziua odorul primit? Sau ce alta seara era mai frumoasa decat cea a deniei de joi seara si a Prohodului?

Nu-i uitam nici pe cei dragicare au raposat si, prin pomenirea speciala pe care o facem in Joia mare, incercam sa-i aducem la impartasirea de darurile Jertfei Mantuitorului.

Dar dintre toate zilele saptamanii Patimilor ramane neegalata si neintrecuta in frumusete, ziua de vineri. Slujbele si ceremoniile liturgice din Sfanta si Marea Vinerireproduc patimile, moartea si ingroparea Mantuitorului, intr-un chip impresionant si cu o puternica inraurire asupra sufletelor credinciosilor. In aceasta Vineri au loc doua din slujbele cele mai impresionante care dau zilei respective greutatea ei. Este vorba de slujbele vecerniei Sambetei celei Mari.

Dupa randuielile liturgice stabilite foarte de timpuriu, ziua de vineri este una din putinele zile aliturgice din timpul unui an bisericesc in aceasta zi, in biserica nu se savarseste nici un fel de liturghie pentru ca atunci are loc si se retraieste de catre credinciosi jertfa Mantuitorului pe cruce. Ca si intreaga saptamana, este o zi de adanca tristete pentru moartea Domnului. La ora indatinata de regulile de cult, se oficiaza ceasurile liturgice imparatesti, urmata de vecernia numita a Sambetei celei mari, in care, la cantarea slavei de la Stihoavna: „Pre Tine Cel ce te imbraci cu lumina ca si cu o haina”, se scoate Sfantul Epitaf in mijlocul bisericii si se aseaza pe o masa in fata Sfintei Cruci!?, adusa aici solemn. Primele flori ale primaverii impodobesc Sfantul Epitaf, iar genunchii nu se sfiesc sa se plece inaintea celui ce este simbolic prezent cu trupul mort printre noi. Aici, in jurul Sfantului Epitaf se desfasoara cea mai impresionanta dintre slujbelecultului divin public ortodox, utrenia sambetei celei mari, considerata de unul’din marii teologi ortodocsi ‘”punctul culminant al creatiei liturgice ortodoxe„.

In centrul acestei slujbe sta Prohodul, adica acea serie lunga de cantari bisericesti sau imne, scurte ca intindere, compuse in limba originala in forma de versuri impartite in trei stari sau grupe, inegale ca numar de strofe. Asa de pilda, grupa sau starea intai cuprinde 73 de strofe, a doua 60, iar a treia 43, prima strofa repetandu-se la sfarsitul fiecarei stari. Fiecare strofa este precedata de un stih din psalmi, dar care in practica nu se mai citeste. Prohodul se canta pe o melodie jalnica, primele doua stari pe glasul V, iar a treia pe glasul III, dar cantarea are in sine si o nota de optimism si bucurie.

„Cantarea Prohodului”, asa de cunoscuta tuturor credinciosilor, reprezinta incheierea unei adevarate drame care incepe cu prinderea Mantuitorului si se sfarseste cu punerea lui in mormant. La aceasta drama si indeosebi, la incheierea ei, credinciosii nu sunt spectatori, ci iau parte cu trup si suflet. Tanar si batran, intr-un fel oarecare este partas la desfasurarea acestei drame. Legatura crestinului este asa de intima cu Mantuitorul, incat il petrece cu cantari si laude, ca pe fiinta cea mai scumpa.

Aceste cantari si laude alcatuiesc „Prohodul”, care inseamna slujba de inmormantare si care cuprinde in sine bogatie si duiosie in cantare. Dintre toate cantarile liturgice ale Bisericii noastre, Prohodul este cea mai cunoscuta, mai populara si mai iubita de catre credinciosi, care iau parte la ea cu toata angajarea launtrica, formand un singur trup si suflet cu toti cei care sunt in biserica.

Adunati in toate bisericile, pentru a canta slujba de inmormantare a lui Hristos, „crestinii alcatuiesc un singur cortegiu mistic de ingropare si sentimentele lor de durere pentru Patimile Stapanului, de dragoste si venerare se revarsa prin laudele prohodului, precum stropii nenumarati ai apelor se impreuna intr-o singura albie, formand un fluviu.” Aceasta desavarsita popularizare a Prohodului se datoreste, pe langa alte motive, mai ales faptului ca aceasta este singura cantare ritmata dintre toate cantarile noastre bisericesti.

Exprimand sentimente de durere pentru rastignirea si moartea Dumnezeiescului Rascumparator, dar si de nadejdea apropiata in invierea Sa, Prohodul este o exprimare practica si cantata a teologiei rascumpararii. Alcatuirea Prohodului este atribuita marelui imnograf bizantin Iosif Studitul (1826). Desi face parte din slujba utreniei Sambetei celei mari, cantarea Prohodului a facut ca acest serviciu divin sa fie cunoscut in popor cu denumirea de slujba Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos, si, deoarece o parte insemnata a acestei slujbe o alcatuieste inconjurarea bisericii cu Sfantul Epitaf, care simbolizeaza cortegiul de ingropare a trupului Mantuitorului, aceasta utrenie mai este cunoscuta in unele parti din tara si cu denumirea de inconjurarea bisericii.

Slujba este impresionanta atat prin cantarea Prohodului, cat si prin inconjurarea bisericii, in dangat de clopot si toaca, in linistea serii si in parfumul primelor flori de primavara. Niciodata parca sufletul crestinului nu se simte mai apropiat si mai solidar cu patimile Mantuitorului. De aceea ramane slujba cea mai frecventata si mai gustata de catre credinciosii ortodocsi care iau parte la ea inca de atunci de cand limba romana a fost introdusa in intrebuintarea serviciului divin.

pr. prof. dr. Nicolae D. Necula

(*intregul articol il gasiti pe  http://www.crestinortodox.ro/paste/sfintele-pasti/saptamana-patimilor-saptamana-mare-71144.html)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s