ciresele copilariei

E bine aşa. Las-o aşa cum a picat, nu-i nimic nou. Că doar n-om pune noi coada la cireşe.  Lumea crede ce vede. A fost , a trecut, suntem împreună, eu şi eu; eu copila de ieri, eu femeia de azi. Asta contează!

Nu-ţi fie teamă, am să te ascund printre crengile cireşului bătrân şi tu ai să te saturi jucându-te. Lasă pe mine lumea întoarsă pe dos, am să mă descurc ca un om mare ce sunt.

Tu esti a mea, eşti îngerul care mă veghează cu plamele adunate a rugăciune curată spusă cu voce tare :” Înger, îngeraşul meu… ” , voi rămâne cu tine încă 2000 de ani. Eşti dragostea mea dintâi…, copilul pierdut printre cireşe.

La o privire atentă s-ar putea să fie ochi ce o să te vadă cu codiţele strânse, cu ochii pierduţi în acest azi pe care-l întrevezi parcă de mică; nu ai crezut niciodată în feţi frumoşi, dar i-ai râs în faţă balaurului la toate cele 7 capete ale sale. Nici acum să nu-ţi fie frică, nu pot să vadă mai mult decât  îi lăsăm noi.

Ţi-aduci aminte cum pictam după Biblia veche a bunicii pe Maica cu Pruncul sfânt în braţe? Şi arta e o rugă de copil şi Doamne câtă lumină se revarsă!

Ţi-aduci aminte când alergai prin grădina cu flori cântând cât să te audă toţi vecinii: ” Am pierdut o batistuţă, cine mi-a aflat-o…” şi mirosea a ciereşe coapte?

 

Nici nu cred că azi mai ştie cineva de fata cu părul bălai care visa în taină să ajungă o stea, dar cerul e atât de înalt şi norii vin atât de neaşteptat.., te-ai mulţumit să fii un nufăr splendid de baltă al cărui rizom cu ramificație iese la suprafața solului în fiecare an şi tot înfloereşti aşa, an cu an. O apariţe discretă…, de aceea pari mai puternică cu cât eşti mai adânc înfiptă în mâl!

Mă bucur că ai rămas cu mine, mă bucur că nu m-ai părăsit, mă bucur că mai putem juca împreună „podul de piatră s-a dărâmat…” , că mai râdem cu poftă de nebuniile acestei lumi, am rămas împreună şi asta contează!

Ţi-aduci aminte de doamna  de la biblioteca judeţeană de a cărei privire pătrunzătoare nu scăpai nici în sala de lectură ? Totul are acum iz de moarte în varianta lui  I. Grecea”– Murisem, Doamne, şi m-ai înviat, ce-ai vrea să fac acum? „(Moartea lebedei).

Fii liniştită copilă, voi rămâne cu tine încă 2000 de ani.

 

7 responses to “ciresele copilariei

  1. Pingback: Dialog cu Mine Insumi·

  2. …ce ingemănare, ce gânduri îmi picuri în suflet.2000 DE ANI ZICI? Mai sunt oameni ca tine pe acest pământ? Aş vrea să-i cunosc pe toţi, dar azi mă mulţumesc cu tine. Mulţumesc.

    • Bine ai venit Adriana, eu scriu mai rar , iar de ceva vreme citesc doar în tăcere chiar fără să las urme. Îmi tot promit să salut la intrare, sau măcar la ieşire pe unde calc pragul virtual, dar până să mă împac cu omul frumos din mine tac. Oricum îţi mulţumesc de apreciere. Promit să-mi revin!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s