Privirea-ţi adorată Asupră-ne coboară, O, Maică Preacurată Şi pururea fecioară


Rugaciune
– Mihai EMINESCU
Noi ce din mila Sfântului
Facem umbră pământului,
Rugămu-ne’ndurărilor,
Luceafărului mărilor.
Ascultă-a nostre plângeri,
Regină peste îngeri;Din neguri te arată,
Lumină dulce, clară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară,
Marie!

Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire.

Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea fecioară,
Marie!

 

Dezvoltarea cultului Maicii Domnului pana la Sinodul III Ecumenic
    Trebuie mentionat ca de la inceput in Biserica a existat cultul Maicii Domnului, dovada chiar cinstirea pe care a avut-o in viata pamanteasca si prezenta ei in mijlocul Apostolilor inca de la intemeierea Bisericii.
Insa din aceasta perioada avem putine informatii despre manifestarea cultului ei. Exista putine documente, dar multe legende si povestiri miraculoase. Nici Sfanta Scriptura nu ne da prea multe detalii cu privire la acesta. De altfel, este si explicabil acest lucru, avandu-se in vedere situatia crestinismului primar, persecutiile si viata religioasa publica ce se desfasura in catacombe. Exact cercetarea acestora si a criptelor mortuare a ajutat la descoperirea putinelor stiri despre cultul religios si implicit al Maicii Domnului. Se observa astfel un „cult embrionar” al Maicii Domnului, in al carui studiu ne bazam si pe scrieri apocrife.
Inceputul cultului Sfintei Fecioare se bazeaza pe reprezentari iconografice ale ei, care erau socotite de natura pagana deoarece multi crestini erau proveniti din randul paganilor si tineau sa aiba un obiect care sa reprezinte persoana venerata.
O traducere bisericeasca din sec VI, confirmata in scris de Teodor Citetul, spunea ca Sfantul Luca pictase peste 600 de icoane ale Sfintei Fecioare si cateva ale Mantuitorului.

Multe din reprezentarile Sfintei Fecioare, ca si ale Mantuitorului, faceau parte din arta decorativa a catacombelor si criptelor mortuare datorita dorintei de impodobire a acestor locuri.
La inceputul sec. II apar reprezentari ale Maicii Domnului cu Pruncul in brate, rugandu-se cu bratele intinse spre cer ori asezata pe un scaun.
In primele secole existau scrieri puse pe seama unor persoane cu mare autoritate, alcatuite de crestini piosi. Astfel de scrieri au fost atribuite si Sfintei Fecioare, ca fiind invataturile si viata ei.  Apocrifele, de mica valoare doctrinala, dovedesc ca toata lumea de atunci avea in centrul preocuparilor viata Sfintei Fecioare. Printre ele, se numara si „Protoevanghelia lui Iacob” (sfarsitul sec. II) ce reda copilaria sfintei Fecioare.

Evanghelia apocrifa „Despre adormirea Sfintei Marii”, de la sfarsitul sec. III si inceputul sec. IV, ne da stiri despre viata ei si cum a fost inmormantata in Ierusalim. Pe acel loc vor fi ridicate apoi Biserici in cinstea ei.

Cel mai vechi abuz in cinstea Maicii Domnului l-a facut o secta din sec. IV  Colliridienii  care faceau din ea aproape o zeita si careia ii ofereau poezii ca sacrificiu. Acest fapt dovedeste ca ritul Maicii Domnului suferise excese si denaturari. Pe de alta parte apar si adversari ai ei  Antidicomarionitii  care aveau promotori pe Bonasiu si Helvidiu; ei negau pururea fecioria ei, spunand ca a mai avut si alti fii din logodna cu batranul Iosif „dupa cum mentioneaza Scriptura”.
In legatura cu venerarea Sfintei Fecioare gasim marturii la Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti din acea perioada, in care se afirma despre Pururea Fecioria ei, maternitatea divina si rolul de noua Eva. Printre altii, Sfantul Iacob, ruda Domnului, mentioneaza in Liturghia sa: „Mai intai facem amintirea Preacuratei, Preasfintei, Fecioarei Nascatoare de Dumnezeu…”.
Odata cu Sfantul Efrem Sirul (306-373), care ii dedica multe pagini lirice, venerarea ei ia amploare, textele devin mai abundente si mai explicite. Sfantul Ambrozie al Milanului spunea ca fecioarele care intrau in manastiri luau ca pilda pe Sfanta Fecioara, caci ea ridicase stindardul fecioriei.
Dupa libertatea data Bisericii in sec. IV de catre Constantin cel Mare prin Edictul de la Milan din anul 313, cultul ortodox ia un avant foarte mare. Iconografia (incluzand-o si pe cea a Maicii Domnului) cunoaste o mare dezvoltare. Se construiesc de asemenea o serie de lacasuri de cult in cinstea Sfintei Fecioare. insusi Constantin cel Mare ridica in Constantinopol 3 biserici in cinstea ei. De asemenea, in Roma, dupa noile cercetari, trebuie sa fi existat inaintea „Basilicei Liberalice” socotita cea mai veche biserica  o alta biserica numita „Maria antiqua.”

O veche traditie spune ca imparatul Constantin consacrase Sfintei Fecioare Constantinopolul, noua capitala a imperiului. Mama lui, Sfanta imparateasa Elena, a ridicat o biserica in Nazaret, pe locul unde fusese casa Fecioarei Maria, ca si in Bethleem si Ierusalim, toate inchinate Maicii Domnului.
In aceasta perioada apar si primele sarbatori inchinate Maicii Domnului, cinstind marile evenimente din viata sa. Dar ele nu aveau nicidecum fastul ciclului liturgic si stabilitatea celor de azi.
Astfel, sarbatoarea Bunei  Vestiri, mentionata prima oara in sec.III, era numita de crestini „Zamislirea lui Iisus.” Despre acest fapt avem marturie de la Sf. Grigore Taumaturgul (+ 270) in cuvantarea sa rostita in acea zi.

La inceput, aceasta sarbatoare se tinea in ajunul Botezului (5 ianuarie); mai tarziu, in sec. IV, s-a hotarat ziua de 25 martie pentru praznuirea Bunei-Vestiri dupa o veche traditie care invata ca in acea zi a adus ingerul vestea Mariei.
Nasterea Sfintei Fecioare Maria era cunoscuta ca sarbatoare in sec.IV atat in Rasarit,si in Apus. in acest sens ne dau marturie Sf. Ioan Hrisostom, Fer. Augustin si Proclu. O alta dovada ne-o da existenta ei in calendarul iacobit si coptic, stiut fiind ca dupa despartirea lor de Biserica Ortodoxa -451-  n-au mai imprumutat nimic una alteia. Cu toate acestea, in Apus s-a generalizat abia in sec.VII.

Cantarile din ciclul divin public dovedesc, de asemenea, cinstea de care se bucura Maica Domnului in cadrul cultului crestin. in sec. IV se fixeaza definitiv cele 7 laude bisericesti. Natura acestor laude consta din citirea din Vechiul Testament si elementul nou crestin  imnul lui Zaharia, al Sfintei Fecioare si al lui Simeon; acestea sunt primele cantari care aduc vorba de Sfanta Fecioara si Fiul ei. Ele au servit ca model imnelor de mai tarziu. Marele imnolog, Sfintei Efrem Sirul (+373) a compus cantari in cinstea Maicii Domnului , cantari care au fost alese de Paul de Amoreea in sec.XI si puse in Octoih dupa cele ale lui Anatolie.
Cuvantarile, predicile si panegiricile in cinstea Sfintei Fecioare aduc marturie despre veneratia pe care i-o aduceau crestinii. Dintre predicatori amintim pe Proclu al Cizicului care a rostit predici si cuvantari importante spre lauda Maicii Domnului.

Aceste manifestari embrionare iau amploare odata cu libertatea cultului. Simbolul credintei, stabilit la primele doua Sinoade Ecumenice, cuprinde atat doctrina hristologica, cât si mariologica. Însa libertatea cultului aduce si aspecte negative. Apar dispute si controverse, impartind lumea crestina in aparatori zelosi si adversari fanatici. Asa devine Patriarhul Constantinopolului Nestorie, cel mai de temut adversar al lui Hristos Dumnezeu si implicit al Fecioarei Maria.
Pentru a se combate si a se lamuri problema, imparateasa Pulheria a convocat un Sinod Ecumenic la Efes in anul 431, intr-o biserica dedicata Sfintei Fecioare, iar Sfantul Chiril al Alexandriei, intr-un Sinod la Alexandria, formuleaza 12 Anatematisme contra lui Nestorie. Victoria Ortodoxismului la Sinodul III Ecumenic denota inca o data puterea adevarului crestin.

1 Magistrand C. Parvu, art. cit., p. 203.

2 Ibidem.

3 Astfel de reprezentari gasim in Catacombele Sfanta Priscila, Sf. Pentru si Marcelin, Catacomba din Coemeterium Majus.

4 Vezi „Trei vieti bizantine ale Maicii Domnului”, trad. si fostfata de diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2001, p. 259.

5 Magistrand C. Parvu, art. cit., p. 205.

6 Ibidem, p. 205-206.

7 Ierom. Ioasaf Ganea, art. cit., p. 100.

8 Magistrand C. Parvu, art. cit., 205.

9 Ibidem, p. 206.

10 Ibidem

11 Ibidem, p. 207

12 Ibidem

sursa: www.maicadomnului.ro

One response to “Privirea-ţi adorată Asupră-ne coboară, O, Maică Preacurată Şi pururea fecioară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s