De ce divortam?

Nu degeaba intrăm în biserică să cerem binecuvântarea prin Taina Cununiei.

De ce o cerem, de la Cine o cerem, de ce-am pornit pe acest drum al vieții împreună şi nu singuri ? Asta ar trebui să întelegem când am hotărât să ne întemeiem o familie.

Dacă privim viaţa ca pe un voiaj spre casă, eu cred că prin Taina Cununiei consimţim să mergem împreună pe acest drum; nu mă duc singur acasă , sunt bucuros Doamne, iată aduc şi pe cel ce-l/cea ce o iubesc cu mine, căci chiar dacă drumul uneori e greu şi anevoios când pică unul celălat te ridică.

Si iată aducem cu noi, dacă bunul Dumnezeu ne mai binecuvintează si cu prunci şi darul Tău Doamne! Cu atât e mai plăcut drumul spre casă cu cât familia e mai numeroasă şi merge împreună, purtând în noi  acea bucurie a revederii.

Necazul e că nu mai suntem adevăraţi creştini, suntem creştini pârâţi, doar cu numele, căci pierdem din vedere esenţa uneori, chiar alergând spre scop-mântuirea reciprocă.

Din iubire şi prin iubire se ajunge acasă la Părintele nostru, Tatăl iubirii.

Dacă creştini fiind, laicizăm „cununia”, mergem că aşa se cade unui creştin să păşească cu dreptul în în căsnicie cu binecuvântarea Celui de Sus, scăpăm într-o juma’ de oră şi apoi vine cheful, înseamnă că tot atâta de uşor poate veni si divorţul. Căsătoria nu-i o flamă ce-aruncă doar scântei  ; ce dulce este iubirea!… ,iubita mea să ne-aruncăm în mare…”, dar nu ştim să înotăm.

Cununia e o Taină.

Am să redau mai jos o veche postare https://cammely.wordpress.com/2010/04/29/o-lume-nebuna/

Nu la toate confesiunile religioase nunta este Taină.

Niciunde n-are nunta putere harică de Taină şi nu este atât de cinstită ca în Bisericadreptmăritoare de Răsărit.

Sfântul Ap Pavel spune: dacă rădăcina este sfântă, sfinte vor fi
şi ramurile. Iar dacă rădăcina este sălbatică, sălbatice şi rele vor
fi ramurile ei.

Taina Nunţii sau Cununia, este aceea care creează efecte harice, adică sfinţeşte şi binecuvântează legătura dintre bărbat şi femeie în vederea naşterii de prunci.

„Taina nunţii ne conduce spre taina Sfintei Treimi” (Părintele Galeriu)

Taina Nunţii a fost întemeiată de Dumnezeu înca de la începutul omenirii, în rai sau paradis. Dumnezeu însusi, când l-a zidit pe om, a dat căsătoriei statutul de aşezamânt natural, legat de însăţi natura omului, dar de origine divină instituită prin cuvintele «Si a zis Domnul Dumnezeu : Nu este bine sa fie omul singur, sa-i facem ajutor asemenea lui» (Gen. 2, 18). Apoi, Dumnezeu a binecuvântat însoţirea barbatului cu femeia zicând ´Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pamântul şi-l stapâniti» (Gen. 1, 28), poruncă a cărei valabilitate este permanentă (Gen. 2, 24). Legătura aceasta, decăzută prin păcat, Mântuitorul o restaurează şi o înalţă la rang de Taină. Astfel, El ia parte la nunta din Cana Galileii, pe care o sfinţeşte prin prezenţa Sa şi prin prefacerea apei în vin (In. 2, 1-11).
Mai târziu, s- au precizat caracteristicile căsătoriei creştine : ea poate avea loc numai între un singur bărbat şi o singură femeie, neîngăduind despărţirea lor (Mt. 19, 5-6) sau divorţul decât pentru păcatul adulterului, adică al călcării fidelităţii conjugale (Mt. 19, 9).

Parintele Arsenie Papacioc, ne învaţă:

– Care sunt conditiile de intemeiere a unei familii?

– Conditiile de intemeiere a unei familii sunt la fel, in orice moment istoric. Exista amanunte de care trebuie sa tinem seama, precum saracia, dar nu asta impiedica valoarea trainiciei unei familii, pentru ca iubirea imbogateste orice. Ce dulce este iubirea!… Dar sa nu se mearga pe instincte si pe placeri intr-o casnicie, ci gandind la un scop suprem: mantuirea reciproca. Stimularea continua reciproca spre acest scop este obligatorie, pentru ca e o mare raspundere. Valoarea unei flori nu sta intr-o petala pe care a luat-o vantul, ci trebuie vazuta valoarea intrinseca a florii.

Asta este o mare Taina, dragii mei! Mai intai de toate se pun in valoare lucrurile asa cum le-a creat Dumnezeu.

Asa ca, dragii mei, o casnicie se poate intemeia pe o iubire adevarata si pe o coordonata exclusiv crestina.

Pe urma, sa ne gandim ca se vor satura unul de altul foarte repede, neavand nici un ideal care sa-i ajute, ca nu e har. Harul este acolo unde este credinta. Dumnezeu nu da harul ca la un milog – la o mana intinsa tiganeasca -, il da doar daca te jertfesti.

– Parinte, astazi se intelege din ce in ce mai putin rostul barbatului si al femeii in casnicie. Puteti sa ne spuneti care este rostul lor in viata de familie?

– Adevarul este ca nu sunt de parere cu cuvantul acesta „astazi”. Barbatul si femeiasunt aceeasi cu cei pe care i-a creat Dumnezeu la inceput, cu un scop bine definit.

S-a facut o constatare: intrucat femeia a fost roaba mii de ani, si cu ocazia Edictului de la Milan, Sfantul Constantin cel Mare a dat libertate si femeii, ca sa nu mai fie omorata fara judecata – s-a transmis atavic, adica a trecut peste veacuri teama femeii de barbat, si a ramas femeia cu spaimele acestea atavic transmise. Nu este permis acest lucru.

Femeia inseamna „imparateasa daruitoare”. Femeia, daca zici ca-i slaba, totusi, din momentul in care te-ai angajat sa te numesti sot, nu te poti numi sot, decat langa o sotie. Trebuie sa o pui pe tron, cu orice chip! Sa nu se mai vada in femeie numai un scop meschin sau un lucru de cazna.

Femeia este extraordinara in creatia lui Dumnezeu! Dati-va seama ca destinul intregii omeniri depinde de cuvantul Fecioarei Maria, libere: Fie mie dupa cuvantul Tau (Luca 1, 15). Si s-a schimbat destinul intregii omeniri, si chiar al lui Dumnezeu in lume.

Maica Domnului este o femeie care a deschis portile fericirii, libertatii si vesniciei in lume.

Femeia trebuie cu orice chip respectata, pentru ca daca Dumnezeirea ar intreba omenirea: „Ce este in omenire?”, n-ar intreba paternitatea, ci maternitatea! Deci, femeia joaca un rol primordial in ceea ce priveste creatia lui Dumnezeu, barbat si femeie.

Putem noi, oare, sa desprindem o Taina atat de importanta de cuvintele Mantuitorului: Fara de Mine nu puteti face nimic! Acestea sunt cuvinte dumnezeiesti, si tot ce a spus Hristos este adevarat.

Lumea crestina, daca ar fi atenta numai la aceste cuvinte, ar fi mult mai controlata si s-ar descoperi mai repede ori valorile, ori defectele. Pentru ca El este Vita si noi suntem mladitele. Poate mladita sa rodeasca ceva fara vita?

– De ce spune ca barbatul este cap femeii?

– Si femeia ce este, daca barbatul este cap? Unde este situata fata de cap?

Barbatul este cap femeii in sensul unei armonii care trebuie sa existe, respectandu-se indeletnicirea fiecaruia. Cand se spune ca femeia este grozav de valoroasa in creatia lui Dumnezeu, asta nu insemna ca barbatul nu este nimic. Pentru ca supunerea, in sine, inseamna mantuirea in sine.

Femeia nu se supune pentru ca este miloaga, ci se supune pentru ca sa intregeasca armonia lucrurilor. Ea este cea care face efortul cel mai mare pentru ca barbatul sa-i fie cap, din momentul in care il iubeste.

Intre cei doi soti nu exista grad de rudenie. Daca barbatul este capul, femeia este tot cap. Trebuie sa se supuna unul fata de altul; fiindca sunt foarte dese situatiile in care barbatul o intreaba si-si asculta femeia.

Ei trebuie sa se iubeasca. Daca nu se iubesc, relatia dintre soti este numai o ordinara galceava.

Daca barbatul este cap, femeia este inima! Si inima este mai mult decat orice, este adancul cel mai adanc al fiintei omenesti, este chiar locul unde Dumnezeu si-a facut locas. Si daca ea este inima, e si el inima, fiindca iubirea armonizeaza casnicia.

Iubirea raspunde la toate intrebarile: iubirea aduce prunci, care dau valoare nemaipomenita casniciei – zambetul lor -, si creeaza unitate nezdruncinata familiei.

Dar, va repet, nasterea de prunci nu este scop casniciei, este o consecinta. Scopul este stimularea reciproca spre mantuire.

Maica Domnului reprezinta neamul omenesc. Femeia nu trebuie vazuta ca o roaba. Pentru ca, desi spunem in rugaciunile Tainei Cununiei, ca femeia trebuie sa se supuna barbatului, acesta din urma trebuie sa fie atent ca i se spune, tot in aceeasi rugaciune, ca trebuie sa o iubeasca. Daca nu o iubeste, nu o sa-l asculte. Barbatul, daca nu asculta de acest cuvant, se face raspunzator de indaratnicia femeii. Deci, trebuie sa o iubeasca cu orice chip.

In casnicie se intra prin foarte multe transformari si lucruri neprevazute, datorita marilor intimitati: nastere de copii, care nu se face numai citind cum se face, ci se naste in modul cel mai normal de catre toate femeile, fie imparateasa, fie femeie de rand.

Cuvantul femeie trebuie, cu orice chip, mult mai respectat, pentru ca, va repet, cuvantul femeie inseamna „imparateasa daruitoare”, si daruirea este toata Scriptura.

Întregul dialog îl găsiţi în sursa:http://www.crestinortodox.ro/interviuri/parintele-arsenie-papacioc-sfanta-taina-cununiei-70490.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s