Lunea Mare

Saptamana Patimilor – Lunea Mare

Sămâna Patimilor este săptămâna în care ne reamintim și retrăim ultimele zile din viața Mântuitorului. Fiecare zi are un înțeles și un mesaj foarte clar și adânc.
Lunea Mare
Biserica a rânduit ca la sinaxarul zilei de luni din Săptămâna Patimilor să se facă pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob și să se reamintească pilda smochinului neroditor.
Iosif a fost cel de-al unsprezecelea fiu al Lui Iacob. Sfânta Scriptură ne mărturisește că într-o zi, bătrânul Iacob îl trimite pe Iosif să aducă vești despre frații lui, care erau plecați cu oile pe câmp.
Frații lui Iosif îl invidiau pe acesta și își puseseră în gând să îl omoare. Văzându-l că vine, s-au hotărât să îl arunce într-un puț, dar. într-un final, l-au scos de acolo și vândut cu 30 de arginți unor negustori.
iosif.jpg
Iosif, aruncat de frații săi în fântână, semnifică punerea lui Hristos în mormânt. Iosif este vândut de frații săi pe 30 de arginți, la fel cum a fost vândut și Iisus de către Iuda.
În relatarea vieții lui Iosif, ni se spune că acesta îi primește pe frații săi, care vin în Egipt după o foamete cumplită în Țara Sfântă și le oferă hrană fără bani.
Foametea din vremea lui Iosif, semnifică neputința neamului omenesc de a atinge asemănarea cu Dumnezeu prin propriile puteri. Datorită foamei, își va veni în fire fiul risipitor și va ajunge să se hrănească cu vițelul cel gras, chip al lui Hristos.
Iosif dăruiește întregului popor grâu și hrană, vestind tainic că și Hristos Se va dărui pe Sine ca hrană, în cadrul Sfintei Liturghii, sub chipul pâinii și al vinului.
Smochinul neroditor
Sfantul Evanghelist Marcu vorbind despre smochinul neroditor spune: „Iar a doua zi ieșind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Și văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă dacă va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit nimic decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Și a zis Iisus smochinului: Nimeni sa nu mai manance rod din tine în veac” (Marcu 11, 12-14), iar Sfantul Evanghelist Matei ne spune că: „Îndată s-a uscat smochinul” (Matei 21, 19).
smochinul-neroditor.jpg
Smochinul din marginea drumului, care era plin numai de frunze, închipuia Biserica evreiască împreuna cu toți arhiereii și preoții Vechiului Testament, care erau plini numai de vorbe goale, fără faptele adevăratei credințe, fără duh de viața și fără roadele bogate pe care le caută Iisus și pe care le caută și la noi creștinii și ucenicii Bisericii Lui până la sfârșitul veacurilor.
Asa cum unui om nu-i trebuie numai umbra și frunza copacului, nici Lui Iisus nu-i trebuie creștinul care are doar formele credinței, dar e lipsit de roadele dreptății, milei și iertarii.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s