Cea mai inalta treapta a inteligentei umane este capacitatea de a observa fara sa judeci ( Juddu Krishnamurti )

 

Uneori ni se intampla sa simtim privile insistente indreptate spre noi si nu rareori constatam ca ne pozitionam in postura victimei care incaseaza in mod cu totul gratuit rautatile acestora, chiar fara sa-i ofensam cu nimic. Cum reactionam?

  1. Am putea sa le raspundem cu aceeasi moneda, sa nu aiba impresia ca suntem mai prosti ca ei.
  2. Am putea sa-i ignoram si sa-i lasam sa vorbeasca cu peretii.
  3. Am putea incerca sa-i constientizam ca opiniile pot sa difere si ca nu putem argumenta nimic cu adevaruri absolute.

Am vazut la intrarea in unele biserici specificata rugamintea de a inchide telefoanele mobile, sau de a se asigura ca au o tinuta decenta. Sigur acestea n-ar trebui specificate daca civilizatia si-ar fi pus amprenta cat de cat asupra omului, sau daca  asa cum spun batranii ar avea cei sapte ani de acasa, sau bunul simt. De ce?

  1. Pentru ca in orice casa intrii imbracat decent si daca ai venit sa vorbesti ceva important , sau pur si simplu sa socializezi merita sa acorzi toata atentia acestui act si sa-ti opresti, sau pui pe silentios telefonul, ca sa nu va intrerupa nimic, ori sa va deranjeze. Cu atat mai mult nu intrii in casa Domnului  ca intr-un bar, ori ca la circ etc.
  2. Pentru ca te respecti in primul rand pe tine si dai cinstea cuvenita gazdei, in cazul de fata insusi lui Dumnezeu. Da, am spus bine Lui, pt ca nu mergi la biserica pentru preot, ci pt ceea ce poate el sa mijloceasca pt tine si nici nu mergi la biserica pt ati putea etala garderoba, ci mergi sa dai slava lui Dumnezeu pt toate ce le-ai primit si pt cele ce nu le-ai primit inca.

Ce ne facem insa daca hainele noastre sunt mai ponosite, nu sunt tocmai hainele de duminica, dar tu vrei totusi sa-I dai marire lui Hristos?

Intra linistit, caci Dumnezeu iti stie neputinta si iti cunoaste inima curata, stie ca n-o faci in mod sfidator si nici a fi spre sminteala semenilor. Pana la urma aici este locul in care nu te imbraci cu straiele de sarbatoare pt ca: haina il face pe om , ci din decenta si bucuria intalnirii cu Unicul si marele nostru Binefacator.

Intr-o zi torida de vara urcand treptele unei catedrale, in trecere fiind prin acel oras, am intalnit o batranica care din exces de zel mi-a atras atentia ca nu pot intra oricum in casa Domnului, pt ca i se parea ei ca ar trebui sa fiu probabil cu capul si bratele acoperite. Nu m-am suparat, am inteles ca pt ea acest aspect e primordial, i-am zambit bland i-am zis iarta-ma maicuta  ai dreptate, dar am alergat ca un pacatos in graba cu ce-am avut pe  mine sa-i multumesc, insa data viitoare voi fi mai atenta ( cu gandul ca poate, poate se va mai inmuia si asa a fost, a mai bolborosit ea ceva dar si-a vazut de drum). Pana la urma avea si ea dreptate, dar nici eu nu puteam trece pe acolo fara sa intru sa stau de vorba cu Dumnezeu, cand sufletul meu era atat de insetat. Stiu o sa-mi spuneti ca  puteam sa o fac oriunde si aveti si voi dreptatea voastra, dar am preferat sa o fac acolo in casa Lui, in biserica pentru ca acolo in altar cum spunea Petre Tutea: preotul sta de vorba cu absolutul.

De vezi un om care nu cadreaza in peisaj, dar totusi se roaga langa icoana cu atata patima, nu-i tulbura rugaciunea ci roagate in gand pt el ca bunul Dumnezeu sa-i asculte rugaciunea , caci nu stim noi ce-i in sufletul omului, iar de aspectul lui sa nu ne legam ca vorba aia: atata poate; nu ne situam toti pe aceeasi treapta duhovniceasca, precum nici cetele ingeresti nu sunt pe aceasi treapta.

 

Se spune ca intr-o biserică se întâmpla să vină cu regularitate un bătrânel în haine ponosite. Lumea, evident, se îmbrăca frumos la biserică, îşi lua – vorba ceea – hainele de duminică. Bătrânelului în schimb părea să nu-i pese. Haina murdară, prăfuită, pantaloni pătaţi… Aşa că oamenii au început să fie deranjaţi de treaba asta şi i-au spus preotului. Preotul a promis să se ocupe de problemă. Aşa că l-a luat pe bătrânel deoparte şi i-a zis:

“Tu ştii cum ar trebui să vină îmbrăcaţi oamenii la noi la biserică?”

 “Nu ştiu părinte.”

“Păi uite, deseară, când îţi faci rugăciunea, întreabă-l pe Dumnezeu cum ar trebui să fie îmbrăcaţi oamenii care intră în biserica asta”

“Bine părinte”

A doua zi, bătrânelul apare la biserică în aceleaşi haine. Preotul îl întreabă:

“L-ai întrebat pe Dumnezeu cum să te îmbraci?”

“L-am întrebat, părinte.”

“Şi ce-a zis Dumnezeu.”

“A zis că habar n-are. El n-a fost niciodată în biserica asta.

O pilda din care poti invata multe.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s