Pentru celelalte inimi

HRISTOS SE NAȘTE, SLĂVIȚI-L
HRISTOS DIN CERURI, ÎNTÂMPINAȚI-L
HRISTOS PE PĂMÂNT, ÎNĂLȚAȚI-VĂ
CÂNTAȚI DOMNULUI TOT PĂMÂNTUL
ȘI CU BUCURIE POPOARE, LĂUDAȚI-L
Spunea cineva că inima este o busolă sofisticată care nu doar că știe unde să ne ducă, ci simte și bunătatea. Și, mai ales, vede!
Vede tot ceea ce noi nu reușim să distingem. Vede alte inimi.
Pe mine m-a adus azi aici cu voi, poate ca să vă las un gând bun, un zâmbet și o urare în aceste zile de mare sărbătoare din istoria mântuirii : Nașterea lui Hristos!
Este o sărbătoare de suflet care aduce cea mai mare bucurie în casele noastre, când cei mai norocoși dintre noi reușesc și fizic să se adune împreună la masa de Crăciun cu întreaga familie, sau măcar în mod virtual. Defapt este o sărbătoare a iubirii.  ”Tot ce îţi trebuie este iubirea. Dar puţină ciocolată din când în când nu strică.”

Așa apar eu acum în imagine, dulce- amăruie și bună și rea, am venit să împărtășesc cu voi toate  gândurile, trăirile, dar și toate amintirile frumoase ce ne leagă și să vă urez deopotrivă tuturor sărbători binecuvântate ! Vă îndemn să mergeți la colindat, simțiți bucuria, deranjați-vă unul pe altul, nu stați în case singuri, nu fiți afoni, auziți muzica!

Unul dintre cele mai frumoase citate ale lui Friedrich Nietzsche este:
Cei care au fost văzuţi dansând au fost consideraţi nebuni de cei care nu puteau auzi muzica.
Și noi suntem adesea judecați pentru credința noastră de cei ce nu au ochi să vadă, nici inimă să simtă, dar opera noastră de mântuire nu o putem desăvârși fără a împărtășii cu bucurie tuturor vestea nașterii Mântuitorului așa că vă întreb politicos, primiți colinda?

Colindul „Leru-i ler”, de Ștefan Mitroi.

Sate-nzăpezite cad din cer
Ninge cu pridvoare albe, leru-i ler !
Înflori-vor până dimineață
În ferestre mari grădini de gheață
Și-n grădini, ca niște licurici,
Lacrimi de părinți și de bunici.
Turle de biserici trec pe drum
Trase, leru-i ler, de cai de fum.
Chiar mai adineauri am văzut
Cum venea de sus un clopot mut,
Troienit va fi pământul tot
De clopotnițe de ger și de omăt.
Leru-i ler, în case pe velinți
Ninge cu bunici și cu părinți,
Geamurile de la drum sunt ninse
De gutui și candele aprinse.
Ni-i aduce iarna înapoi
Pe toți cei plecați de lângă noi.
Nu știu niciodată să fi nins
Ca în noaptea asta înadins
Din icoane cu-amintirea lor,
E pământul nămețit de dor !
Ieri înspre amiază se zvonise
Că va viscoli cu porți închise,
Dar a nins pe înserat ușor
Doar cu porți de lemn fără zăvor
Iar prin sat cu nechezat de cai
După care parcă un buhai
A țipat în depărtări stingher
Ce urgie dulce, leru-i ler !
Chiar tu însuți să te ningi în zori
Așteptând la prag colindători
Și-apoi să-și trimiți înlăcrimat
Sufletul în cer la colindat !

Să ne reîntâlnim sănătoși în anul care vine !!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s