O zi de 1 MAI pe sufletul vostru, vă doresc!

Hristos a înviat!

Ce mai faceți, oameni frumoși?

S-a făcut vreme bună, e timpul să ieșim în natură împreună cu cei dragi.

Ieri, bunăoară, am ieșit cu soțul până la Păstrăvăria Alex, să ne mai destindem și noi puțin cale de câteva ore.

Cei care cunosc Maramureșul știu despre ce vorbesc (pentru cei ce doresc o vacanță rustică cu papa bun și peisaj mirific: comuna Desesti, sat Mara).

Înainte de ieșirea noastră, mă plimbasem puțin virtual prin Țara Sfântă, pe Orthodox Pilgrimages-Ορθόδοξα Προσκυνήματα https://www.facebook.com/pg/proskinimata/photos/

E lesne de înțeles că aveam în mine o Biserică, dar nu una din timpul Sf. Liturghii, ci una a călătorului, în care intrii să te liniștești în timp ce fiecare își vede de rugăciunea lui.

Cu acest sentiment am retezat din priviri cu o sete aproape bolnăvicioasă minunățiile din jur cu un dor de natură și drag de lucru sfânt ieșit din mâna omului frumos, pe care îmi doream doar să-l contemplu și să mă bucur de el. Uneori avem nevoie de linişte ca să putem atinge suflete.

Erau în lucru, zona se extinde, câteva mese afară în natură, toate  ocupate, la care drept să vă zic nu m-am înghesuit din prima, întâi am inspectat oarecum ”ce mai e nou pe aici”, lucru bine observat de  domnița care era așezată la masa la care tocmai am făcut proasta alegere să ne așezăm.

Îmi fac întâi mea culpa și specific că domnița nu era neapărat un lucru neplăcut ce ți se întâmplă, ori vre-un personaj negativ, sunt convinsă că era și ea un om frumos, dar nu rezona atunci cu spiritul meu, cum s-ar zice: nu era momentul potrivit pentru ea.

Așadar ne așezăm la masa la care serveau deja peștele un cuplu mai tânăr, cam așa pe la vreo 40 de ani.

Nici nu mă așez bine (eu tot cu ochii la baltă), că după salutul de bun simț, moroșanca noastră ne și servește o porție de informații despre zonă, mai ceva ca un Google-viu , fără măcar s-o accesez!

Avantaj călăreț, ghid gratuit, îmi zic. Oare?! S-o crezi tu! N-ai să vezi…

În câteva secunde m-a rupt din starea mea de beatitudine cu un tir de întrebări, de parcă eram la interogatoriu, dar asta nu înainte de a ghici ea cu oarecare precizie ce meserie avem noi (deși pe el posibilitatea era mai mare să-l recunoască careva din Maramureș), după care trecem prin infraroșu și suntem scanați de ochiul ei ager.

Jocul este permis, atunci când ai și jucători care nu părăsesc terenul.

Alegem să nu-l părăsim, în speranța că până la urmă fiecare își va vedea în tihnă de farfuria lui. Alegere care s-a dovedit iar a fi proastă, pentru că moroșanca noastră era hotărâtă să socializeze pe viu, într-o lume în care stai pe tabletă în timp ce servești masa. Nevorbită muiere!

Mi-a strivit corola de minuni a lumii și mi-a ucis cu vorba în câteva minute toate tainele ce le-ntâlnisem în calea mea, de ajunsesem să nu mai iubesc nici  flori, nici ochi şi nici buze şi nici … Vai, de viața mea,  ce femeie pisăloagă!

De vreme ce nimic nu e întâmplător și stă la masă cu ”intelectuali” pornește la foc de mitralieră rafale de întrebări din istorie, gastronomie, religie și chiar pedagogie la care soțul meu (un om de bun simț ”calm și blând” după cum chiar ea îl descrisese),  trebuia să-i predea lecția stabilită ad hoc.

”Domnul e foarte calm și blând, dar dumneavoastră sunteți mai dură, serios! Lucrați cumva ca inspector pe undeva?”, încearcă în zadar femeia să găsească o punte de comunicare cu mine, pentru că ea tocmai ce ne-a dezvăluit marele secret al vieții: COMUNICAREA! Bingo, cocoană dragă!

Așa, tu muiere bună, treci la atac direct. Mie trebuie să-mi explici mai cu răbdare, eventual să-mi și desenezi. Știi că eu am IQ-ul ceva mai jos, bagă-te cu bocancii în sufletul meu, trezește-mă din amorțeală!!!

Doamne…, când credeam și eu că azi nu-mi mai iau lecții și nu-mi pui răbdarea la încercare, of!

Of, of și iar of!!!

Tocmai m-a fiert la cazan duduia asta  în vreme ce trosneam mocnit!

Fotografia postată de Gabriela Cimpoca.

*iamgine de la Gabi, http://www.blogulucimpoca.ro

Bine Doamne, mi-am învățat lecția pe ziua de azi. Iertare.

De acum am să încerc să zâmbesc mai tălâmb ca să nu ofensez din poziția de zână neîntinată sau din cea de nihilist afanisit!

Anunțuri

2 răspunsuri la „O zi de 1 MAI pe sufletul vostru, vă doresc!

  1. Nevorbită muiere…. mi-a plăcut asta! În rest, mă bucur sincer că am ajuns iar pe aici, să tot fie o veșnicie de cînd n-am mai fost! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s