Daca te iubesti pe tine, mai ai oare putere sa iubesti si pe altcineva?

Iubirea față de aproapele este formulată de Mântuitorul prin cuvintele: „Sa iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Mt. 22, 39). Dar dacă te iubești pe tine, mai ai oare putere să iubești și pe altcineva?

De cele mai multe ori trebuie să ieșim din zona noastră de confort pentru a ne simți confortabil și împăcați! ”Dumnezeu ne-a dat două mâini, două picioare, doi ochi, două urechi, astfel încât dacă una păţeşte ceva, să ne slujim de cealaltă. Dar dacă pierdem sufletul, de unde mai găsim altul?”-Sfântul Ioan Gură de Aur

Un filmuleț, gen experiment social în care cerșetorul își împarte bucățica de pâine, dar cel avut nu-ți dă nimic, poate creea diverse reacții.

Cu siguranță problema nu se rezumă doar la a muncii, sau a cerși pt. că uneori este vorba doar despre percepții diferite: atâta pot/vreau, atâta fac.

Acest HELPING THE HOMELESS poate fi privit și ca o carență gravă în funcționarea sistemului social din zonele respective. Depinde de analiză.

Care dintre ei se află cu adevărat pe poziția victimei?

Dacă e să fim pragmatici: cât de des i se întâmplă unui cerșetor să i se ceară un bănuț, sau un colț de pâine? Pe când invers fiecare trage după sine o mulțime de plăți.


De cele mai multe ori nu ajunge doar o ”mâna întinsă care spune o poveste” pt. cei care cunosc valoarea banilor, pentru că ei i-au muncit, ei i-au câștigat și nu se lasă așa ușor escrocați, în timp ce cerșetorii cărora banii i-au fost acordați pentru nimic pot pierde mai ușor, știți cum e: ”easy come easy go”. 

E de apreciat ceva din filmuleț, sau de condamnat?!
Un experiment social menit să ce?
Să sensibilizeze suflete, să vezi fața nevăzută a omeniei?

Problemele de ordin social nu se rezolvă prin a da cât te lasă conștiința, sau a accepta să cedezi cotă parte din munca ta pe străzi pentru alții fără să pui întrebări, a încuraja cerșetoria, ori pe de altă parte a scuti pe cei vulnerabili din rândul cerșetorilor de drama unei bătăi serioase ”că nu și-a făcut norma”.
Nici cel ce dă nu se poate încadra mereu în acelaș tipar gen: ”cel ce dă mereu”, ”cel ce dă când are”, ”cel ce nu dă niciodată”, poți fi ocazional în oricare dintre aceste poziții, însă nici cel ce cerșește sau trăiește pe spinarea altora nu e total răspunzător de poziția sa, din diferite motive, printre care de cele mai multe ori este EDUCAȚIA(sau lipsa ei), începând chiar cu cea din familie prin puterea exemplului și nici ei nu intră mereu în același tipar gen:” n-au avut șansa”, ” n-au avut oportunități”, ”n-au muncit”, ”au muncit, dar au pierdut tot”…
Cu toate acestea dacă vorbim despre omenie, o bucată de pâine de la gură oricine o poate rupe ușor, chiar dacă a fost ultima, sau singura, doar că suntem obișnuiți să negociem orice în cunoștință de cauză.

Până la urmă totul se rezumă fără nici un alt motiv decît cel emoțional la : DRAGOSTE!

O dragoste asumată, pentru că în dragoste mereu există și riscul de a fi înșelat.

Doar având ca model pe Hristos Cel care Si-a dat viata pentru noi,  măsura iubirii pentru cineva este măsura sacrificiului pe care ești în stare să-l faci pentru el.

Nici unul nu ne-am afla în poziția victimei dacă am putea să nu ignorăm porunca lui Hristos: 

” Poruncă nouă dau vouă, să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu”

(Ioan 13, 34; 15, 12).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s