Căsăstoria-Drumul împreună cu Hristos

”Taina căsătoriei, cununiei în biserică, îl așează pe tânăr în dreptul icoanei lui Hristos și pe mireasă în dreptul icoanei Maicii Domnului. Pe cununa de pe frunte el îl are pe Hrisos, ea o are pe Maica Domnului. Ălea sunt țintele către care trebuie să predicăm. Lor(tinerilor miri) trebuie să le spunem ce Taină se întâmplă cu ei.

Li se cântă ”sfinților mucenici care bine v-ați nevoit”. Când avem curajul să le spunem copiilor, sau tinerilor: dragii noștrii, astăzi ați acceptat să muceniciți împreună, de azi împreună împliniți taina muceniciei, vă veți zdrelii unul de altul la bucurie și la întristare din voi va curge sânge și dacă dați de dragul lui Hristos se va întoarce ca viață înspre voi; atunci lucrurile ar sta altfel.

Mie îmi place să le dau mereu pilda aceea cu Timotei şi Mavra care la un momentdat se căsătoresc, el este hirotonit preot, ea este hirotesită diaconiță (pe atunci se putea, pe acum ne e mai greu) și la un moment dat sunt răstigniți unul în fața celuilalt( prinși de romani li se cere să abjure de la Hristos și sunt luați și răstigniți unul în fața celuilalt) și când unul slăbea în credință celălalt de pe cruce îl întărea și când celălalt slăbea în credință, celălalt de pe crucea din fața lui îl întărea. Și spune povestea vieții lor că întărindu-se unul pe altul așa, după 40 de zile și-au dat duhul.

La noi nu mai există întărirea de pe o cruce pe alta. La noi unul stă pururea tolănit pe fotoliu și dă comandă…(nu faceți astfel altceva decât) mai bateți un cui.

De unde se simte asta? Familia merge ok până când începe să bată furtuna, cum apare furtuna, unul dintre noi demisionează și demisionează grav! Noi avem certitudinea că dacă între noi ne certăm în căsătorie și dacă după aceea zicem ”servus, hai să ne pupăm, ne împăcăm noi cumva…”, credem că a trecut. Nu! Că rana aia merge cu noi mai departe, cuiul scos întotdeauna lasă urme, important e să nu mai batem alte cuie pentru că nu se va mai vedea tocul de ușă pe care tocmai l-am construit prin căsătorie. Noi nu mai avem conștiința faptului că acea căsătorie este ireversibilă, este indeleabilă (indestructibil, indisolubil, neșters, neuitat), sau că nu poate fi diluată de nici un fel de apă chioară a nici unei legi omenești. Și de aici se nasc toate dramele într-o căsnicie și poate că nici nu am înțeles foarte bine celălaltul care este deacum în noi locuitor, iar românii avem talentul de a călca în picioare cam tot ce ține de unitate, unire  folosim cuvintele așa…, dezbrăcându-le de toate sensurile lor metafizice și de cele real duhovnicești.

Căsătoria de probă este, din punctul meu de vedere, încă una dintre denumirile lumii și dintr aceea că  probezi și nu știi dacă ceea ce probezi ți se potrivește și mai probezi o dată, și mai probezi o dată și uite așa devii o cabină de probă, o să devii femeia sau bărbatul mai singur( nesigur).(…)

Apropo, de căsătorie. Mai nou se poartă ideea că ar trebui să facem logodne cât mai dese și cât mai la distanță de căsătorie, știți cum? Așa, ca să dea ei o nuanță de spiritualitate la cununia lor. Fiți atenți! Nu e nici un joc mai periculos decât a spiritualiza concubinajul în încercarea de a le spune copiilor: măi, nu-i nimic, voi stați în concubinaj că noi dregem cumva(…). Lucrurile nu merg așa.”

C-tin Necula- Firescul tinereții

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s