Reflexii

Ioan Hapca -Sensul…

Mă scald într-un amurg indezirabil
Şi mă sufoc în cadrul lui funebru
Că-apune tot ce-i veritabil,
Lovind brutal un scop scontat celebru…
Şi-un trăsnet din senin, inexplicabil,
Transformă spectrul în alb-negru
Prin Golu-i inerent, finind finitu-irevocabil…

În zadar atâta jale după cei iubiţi ce mor,
În zadar durerea care
Fă din golul fiinţei tale plinul nefiinţei lor
Şi deschide-o groapă mare
Pentru restul zilelor…
În zadar… dar cum poţi oare
Să-ţi întinzi cu bucurie… paşii iar, nepăsător…?!

Cu braţele durerii cuprind iar Universul
Şi bocetul tăcerii din suflet se dezgroapă
Să-şi scrie-n lume versul,
Convins de Scopul vieţii, la închiderea de pleoapă…
Căci care-i oare sensul
Când faima şi puterea cu trupul se îngroapă…
Şi care-i interesul…?!

Plutesc ades’ pe ape învolburate
Al căror adâncimi nu le înţeleg
Privesc spre nişte zări nemăsurate
Printr-un mister sublim ce nu-l dezleg
Iar Suveran E peste toate,
„Divinul Miel” pe care Îl aleg…
Căci El m-a ales întâi, scăpându-mă de moarte!

*http://www.citatepedia.ro

https://www.liveinternet.ru/users/4871257/post218524102/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s