Îngerul- Mihail Lermontov
Pe ceruri, în noapte, un înger zbura
Şi-un cântec din ceruri cânta.
Şi lună, şi stele, şi norii pe vânt
Uimiţi ascultau acel cânt.Cânta despre drepţii cu albe veşminte
Din umbrele raiului sfinte.
Cânta despre Tatăl ceresc, lăudându-l
Şi neprihănit era cântul.Ducea către lumea aceasta de jale
Un suflet în braţele sale;
Iar cântul rămase în sufletul crud
Uitat în adânc, neştiut.Şi vreme-ndelungă, prin lume, cu dor
Tânji într-un chin arzător,
Nestinsă de tristele omului plângeri,
Cântarea aceea de îngeri.
„Când iubirea copleşitoare vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Şi când vraja ei paradiziacă vă cuprinde cu aripile ei angelice, supuneţi-vă misterului ei,
Atunci când iubirea îmbătătoare vă vorbeşte şi o simţiţi în fiinţa voastră înălţătoare şi divină, daţi-i imediat crezare.”
Kahlil Gibran
“Iubirea este întotdeauna mult răbdătoare; ea este mereu plină de bunătate … Ea îmbrăţişează totul, crede tot ceea ce este bun, nădăjduieşte mereu, suportă totul cu smerenie … Iubirea este, în veşnicie, ceva tainic şi dumnezeiesc şi tocmai de aceea ea nu va pieri niciodată.”
(I Corinteni, cap. 13)