La mulţi ani tuturor celor ce poarta numele Sfântului Nicolae
decembrie 6, 2009 la 7:50 pm (articole)
În Maramureş, avem biserica de lemn din Budeşti
construită în 1643, care îşi sărbătoreşte în această zi hramul. (monument din Patrimoniul Mondial-UNESCO): Construita in 1643, biserica de lemn din Budesti, inchinata Sfantului Nicoara, pastreaza in interior picturi realizate de Alexandru Ponehalschi. Coiful si camasa de zale ale haiducului maramuresean Pintea, lasate in grija bisericii, reprezinta alte elemente de atractie pentru orice vizitator.
http://maramuresturism.wordpress.com/2009/05/12/evenimente-si-traditii/attachment/9/
Mii de romani poarta numele Sfantului Nicolae
Sfantul Nicolae este unul dintre cei mai populari sfinti, dovada ca numerosi romani poarta numele acestuia. In 6 decembrie, peste 800.000 de romani isi aniverseaza onomastica. Din cei 815.453 de romani aniversati la sarbatoarea Sfantului Nicolae, 530.089 sunt barbati, iar 285.364 sunt femei.
Statisticile existente la nivel national arata ca majoritatea romancelor care il au ca patron spiritual pe Sfantul Nicolae, respectiv 197.271 persoane poarta numele Nicoleta, alte 57.477 sunt Niculina sau Nicolina, iar alte peste 20.000 raspund cand sunt strigate Neculita, Niculita, Nicolita, Nicola, Nikola, Nicole, Nikole, Niculeana, Nicolaita, Niculaita, Niculina.
La mulţi ani tuturor celor ce poartă numele Sfântului Andrei!
noiembrie 30, 2009 la 6:43 pm (muzică bizantină)
Mănăstirea de la Suciu de Sus
noiembrie 29, 2009 la 11:18 pm (articole)
Comuna Suciu de Sus este aşezată în partea de nord-vest a ţării, în judeţul Maramureş, la 60 km de Baia Mare aproape de poalele munţilor Ţibleş.
Mănăstire de călugariţe, înfiinţată în 1993- Hramul “Sfânta Treime”. Zi de pelerinaj: a doua zi după Rusali.
Azi am recitit “Zile trăite după gratii” a părintelui arhimandrit Gavril Burzo, duhovnic la mănăstirea Breaza din Suciu de Sus, jud. Maramureş.
Datorită faptului că a iniţiat un memoriu în favoarea părintelui Florea Mureşanu, “unul din miile de martiri pe care i-a dat Biserica Ortodoxă, prieten cu Blaga, iubitor de viaţă duhovnicească şi pregătit să primească haina călugărească“, părintele Gavril Burzo a fost arestat şi condamnat la 6 ani de temniţă grea.
Aflăm aici despre protopopul profesor Dr. Mureşan Florea din Cj, care a fost unul dintre intelectualii duşi la muncă silnică la canalul Dunăre-Marea Neagră pentru a fi exterminaţi.
Eliberat de la Canal a fost numit paroh în comuna Suciu de Sus, jud. Maramureş, în 1953. Casa parohială era însă ocupată de către comunişti. aici a fost sfatul popular, sediu de miliţie, ajungând apoi internat, iar părintele Florea a fost nevoit să locuiască în chirie pe la diferiţi credincioşi.
A ridicat o mică mănăstire de lemn şi două chilii la Breaza, “la poalele dealului cu acelaşi nume, cel mai înalt deal după munţii Ţibleş”, cu hramul “Sfânta Treime“, argumentând astfel edificarea mănăstirii“În locul celor 150 de mănăstiri şi biserici distruse de generalul Bukow, în anul 1762, construim şi noi măcar una” , sărbătorind primul hram în anul 1955.
La 2 iunie 1958 a fost ultimul Hram la care a participat părintele Florea, pentru că, în noaptea de 11 iunie 1958, securiştii l-au arestat după o percheziţie rpvăşind biblioteca în care avea printre alte cărţi de valoare şi un exemplar original din Cazania lui Varlaam. “În zori zilei părintele Florea a fost obligat să ia în spate un sac plin cu cărţi şi dus pe jos , peste dealul Breaza până la maşina verde a securităţii care aştepta în Dealul Boierenilor(…) Nu au avut curajul să-l sducă prin sat, temându-se de revolta credincioşilor”.
Actualul duhovnic al mănăstirii, părintele Gavril Burzo, împreună cu bunicul său şi fătul bisericii, a redactat un memoriu(semnat de peste 400 de credincioşi) în favoarea părintelui Florea, care a fost trimis la Episcopia Clujului, prin care îl rugau pe Preasfinţitul Teofil Herineanu, să intervină în favoarea lui.
La 22 septembrie 1958 părintele Gavril Burzo, (fiu al satului, pe atunci elev al Seminarului Teologic Ortodox din Cluj), împreună cu bunicul şi fătul bisericii, au fost arestaţi.
Aşa a început calvarul detenţiei.
De la arestul din Baia Mare, la Satu Mare(doar aici l-a mai văzut, pe părintele Florea, la judecată ), mai apoi la Gherla (unde l-a reîntâlnit pe bunicul său), Constanţa- la colonia de muncă Luciu-Giurgeni, Jilava, tânărul teolog Gavril a cunoscut umilinţa, percheziţiile cu bătăi organizate pentru intimidare, condiţiile mizerabile din închisori şi coloniile de muncă.
La Gherla, în urma unui Decret de amnistiere parţială pentru deţinuţii înaintaţi în vârstă, al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, bunicul său a scăpat cu un an şi 9 luni de pedeapsă (din cei 4 ani la care a fost condamnat).
Redau aici un fragment din “Zile trăite după gratii 1958-1964″ (tipar : PROEMA Baia Mare)
Gherla: “… Eu am nimerit într-o cameră cu 23 de deţinuţi. Printre noi era un preot armean ortodox. Se ruga mult la Dumnezeu. Numai cu alte două persoane eram aici, din cei 50 de la camera mare.
Aici era o cameră la parter, fără toaletă, era numai jumătate faţă de cea de la etaj. Tineta, butoiaşul în care îţi făceai necesităţile era lângă uşă, paturi suprapuse, miros urât, gratii în fereastră şi jaluzele ca să nu pătrundă soarele la noi. În tavan era un mic bec care ardea zi şi noapte. Condamnări de la 5 la 25 de ani. Deţinuţi de toate felurile: intelectuali, muncitori, ţărani, studenţi etc. În cameră eram toţi egali, în aceeaşi zeghe vărgată fiecare. Mâncarea ca de obicei, numai ca să nu mori.
Peste două- trei zile, intră comandantul închisorii căpitanul Goiciu, că nu merită să-l amintesc, cu Istrate, locţiitorul politic şi strigă la noi: “Dezbrăcarea pentru percheziţie! A-ţi înţeles?” Vă închipuiţi ce ruşine m-a cuprins din nou. Ne percheziţionează peste tot, întorcându-ne pe toate părţile aşa goi cum eram. După aceasta comandantul se adresează în mod special preotului zicându-i:”Ia aceeastă sfoară şi îi cădeşte”. De sfoară era agăţat un cui.(…)comandantul a venit cu un polonic vechi şi i-a dat preotului să scoată din tinetă fecale poruncindu-i să ne cuminece. “Cuminecă-i popă!” a răcnit la el. Atunci preotul a strigat foarte tare:”Domnule comandant, de mine vă puteţi bate joc dar de Hristos nu!”
A strigat aşa de puternic că s-a auzit şi în celulele învecinate. În acel moment cîpitanul Goiciu, comandantul închisorii şi cu locţiitorul politic Istrate au tăbărât asupra lui lovindu-l cu sete pe tot corpul. La urmă au luat coada măturii şi i-au introdus-o în gură, până ce a ieşit prin ceafă. Pur şi simplu l-au omorât în faţa noastră(…)L-au scos afară târându-l ca pe o vită. Oameni fără suflet, fără credinţă, fără nici un pic de omenie(…)Ştie numai bunul Dumnezeu câţi deţinuţi au pierit în condiţii misterioase, pe la zarca, celule mai mici de una sau două persoane, cu regim de detenţie mai greu. Se spune că pe dedesubtul celulei curgea apă şi erau de multe ori înfometaţi. Dacă se întâmpla să te îmbolnăveşti , nu primeai nici un medicament. Deţinuţii politici erau consideraţi:duşmanii poporului.”(p.29-31)
După Jilava, a fost adus din nou la Gherla, iar pe 22 iunie 1964, Gavril Burzo este eliberat, în urma unui Decret de eliberare a deţinuţilor politici. La eliberare l-a întâlnit pe preotul Traian Dorz, care se eliberase odată cu el.
De abia după un an de la Revoluţia din 1989, părintele Gavril Burzo reface Mănăstirea părintelui Florea Mureşan”că cea veche a fost incendiată de comunişti” , iar în 1998 este numit duhovnic al acestei mănăstiri.
L-am întâlnit pe părintele Gavril, prin 2006 la această mănăstire, la stăreţia căreia se află maica Antonia. Binecuvântat loc, aici se nevoiesc câteva măicuţe, fie ca Dumnezeu să le întărească în urcuşul lor duhovnices.
“Manastirea isi are fiinta in promisiunea facuta lui Dumnezeu de pr. Florea Muresan, in anul 1952, cand se afla in detentie la canal, si este construita ca jertfa de multumire pentru eliberarea sa din prima arestare. Primele lucrari de constructie au inceput in anul 1954 si s-au incheiat in anul 1957. Hramul a fost dat manastirii de catre PS Justinian Chira, episcopul Maramuresului si Satmarului, pe cand era staret la Manastirea Rohia”-relatează maica Antonia Tighenea.( Sursă:http://www.google.ro/url?sa=t&source=web&ct=res&cd=1&ved=0CAYQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.crestinortodox.ro%2Fradio-trinitas%2F77372-lacasuri-de-cult-inchinate-sfintei-treimi&ei=pt0SS9CaA4umnQPm37TVAg&usg=AFQjCNFSR1h-_rO3wQi5qgR_dXq4kpu77A&sig2=I5EtTomYYa6M0mRVWI7tig )
Au fost ierni grele, în care acoperişul chiliilor a fost spart de gheaţă şi a fost nevoie de lucrări de refacere.
Anul acesta se lucra la gardul care împrejmuieşte mănăstirea.
Credincioşii din Suciu de Sus, urcă poteca spre mănăstire la Sfânta Liturghie, cu mare evlavie.
