Două frumoase poezii de Lucian Blaga.
Caut, nu stiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cat de-aplecata
e fruntea menita-naltarilor altadata!
Caut, nu stiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, tasnitoare, aprinse
fantani – azi cu ape legate si-nvinse.
Caut, nu stiu ce caut. Caut
o ora mare ramasa in mine fara faptura
ca pe-un ulcior mort o urma de gura.
Caut, nu stiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsa pe care-o tot laud.
La cumpana apelor, 1933
Cine esti, de unde vii,
Omule, tu poti sa stii?
Unde mergi, ce soarta ai
Poti tu seama ca sa-ti dai?
In ce scop te-ai zamislit,
Pe Pamant, de ce-ai venit?
Si traind, la ce traiesti
Ce solie implinesti?
Tu esti mare, tu esti mic,
Tu esti tot, tu esti nimic,
Tu esti rau, dar esti si bun,
Tu-ntelept si tu nebun.
Toata viata o petreci
Obosit in lupte seci
In necazuri, in sudori,
Ca sa strangi, s-aduni comori,
Si la urma, cazi zdrobit,
Pleci sarac cum ai venit.
Si de-aici mister, abis,
Viata nu-i decât un vis.
Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-au suit (I Cor. 2, 9). Aceasta a pregătit Dumnezeu celor ce se tem de El şi-L iubesc pe El.
Veșnică lumină pentru toti cei dragi plecati dintre noi!
Blogul omului frumos 
Minunate versuri!