Famam multi curant pauci conscienciam (Mulţi se îngrijesc de faimă puţini de conştiinţă)

Image result for iertarea

Spun adesea unii care se ştiu nedreptăţiţi că nu pot ierta.

Îi cred, pentru că toti avem câte ceva de iertat şi toţi cunoaştem lupta aceasta. Nimeni nu şi-o doreşte, rănile se cicatrizează greu…, urma rămâne. Vorba aia „te iert, dar nu te uit!” de altfel  legitimă, justificată de sentimentul precauţiei, al prudenţei.

Cine şi-ar mai dori să treacă prin situaţii similare? „Cine s-a fript cu ciorbă suflă şi în iaurt”.

Şi apoi problema se pune şi în alţi parametrii.

Intervine demnitatea şi onoarea omului.

Dacă are dreptatea de partea lui, de ce ar accepta jigniri şi umilinţe? Pe bună dreptate, vrei să îţi speli imaginea pătată, altfel cum ai să mai priveşti în ochii semenilor, ce vor crede aceştia? De ce taci, de ce nu te justifici? Eşti un laş, n-ai pic de onoare ?

Toate acestea sunt sentimente fireşti, pe deplin justificate pentru că omul este o fiinţă socială, se raportează la semeni, iar semenul devine oglinda care răspunde aşteptărilor sale. Însă cine are aşteptări, are şi dezamăgiri pe care trebuie să şi le asume.

Condiţia care se impune sine qua non uitării, ce succede iertarea, este să percepem în celălalt chipul lui Dumnezeu, să uităm puţin de materie, să privim latura spirituală, căci Dumnezeu este spirit pur, să privim la cele trei facultăţi de manifestare ale sufletului omenesc: inteligenţa, sentimentul şi voinţa, care îmreună însumează conştiinţa.

De abia atunci când includem chipul lui Dumnezeu în semenii noştrii, avem imaginea perfectă din oglindă. Iar dacă avem conştiinţa curată, orice demonstraţie devine inutilă.

Am ales această  poveste cu tâlc Drumul vietii, în sprijinul celor expuse mai sus.

A fost într-o vreme un tânăr cântăreţ care a plecat pe o insulă îndepărtată, în cercetare, timp de două săptămâni. Acolo s-a întâlnit cu un cercetaş care era de peste doi ani în acel loc. La venirea înapoi în ţara lor, cei doi au venit împreuna pe aceiaşi corabie.

Când au sosit acasă, cântăreţul fu întâmpinat cu mult fast şi bucurie, cu toate că el nu făcuse mai nimic în scopul cercetării şi stătuse doar două săptămâni. Adevăratul cercetător care s-a străduit din răsputeri pentru a-şi atinge ţelul său, nu fu întâmpinat de nimeni. Atunci simţi amărăciunea în suflet şi tristeţea. Se strădui aşa de mult pentru binele oamenilor şi în loc să fie lăudat pentru cele ce a făcut şi apreciat, nu fu băgat de nimeni în seamă.

În acea clipă, Dumnezeu îi spuse:

– Tu mai ai de călătorit mult de acum încolo. Drumul tău nu s-a sfârşit ca cel al cântăreţului. Atunci când vei ajunge în Împărăţia Mea îţi vei încheia şi călătoria ta; atunci ai să fii întâmpinat de îngeri cu mulţime de laude şi fericire veşnică.


Anunțuri

23 de răspunsuri la „Famam multi curant pauci conscienciam (Mulţi se îngrijesc de faimă puţini de conştiinţă)

  1. Din pacate,pe noi,oamenii nu ne intereseaza ce o sa primim…nu se stie cind,ci ce primim acum.Si daca acum nu primim,sintem dezamagiti si parca fara chef de a continua,de a face in continuare ce am inceput,ce-i normal,ce-i corect.
    Poate o noua Sodoma si Gomora ar rezolva problema,ca tare ne-am inrait,ne-am luat nasul la purtare.

    Nu mai stim sau nu mai vrem-bune sau rele- sa ni le asumam,
    Alexandru

    • Eu încă mai sper că omul are puterea să tindă spre asemănarea cu Modelul Suprem.
      Totul este să nu uităm că suntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

  2. Iertarea implică două aspecte: eliberarea celui iertat de povara greşelii şi eliberarea celui care iartă de resentimente. O eliberare ce va permite amândurora să o ia de la capăt şi să meargă înainte.

  3. hm… vreau să cred despre mine că atunci când iert, uit. dar tot atunci plec şi nu mă uit înapoi şi cred că greşesc astfel şi faţă de mine şi faţă de celălalt, căruia nu-i dau ocazia să spună că greşindu-mi mie, nu a făcut-o intenţionat şi regretă.
    mi-a plăcut mult pilda. o să mă gândesc temeinic la îndemnurile ei.

    • 😆 cel mai greu e sa ierţi pe cel care o face intenţionat şi nu regretă 😉
      hm…, cam aşa e, nu ştiu dacă e bine să plecăm şi să nu ne mai uităm înapoi, trebuie poate să-i atenţionăm, la modul : „omule bun ştii că te-am iertat?” 😆

  4. Pingback: CETATEA BRAŞOVULUI (6) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI·

  5. Daca semenul tau ti-a gresit, si-ti cere iertare, trebuie sa-l ierti!
    Nu spune nimeni ca este usor pentru ca in fata ochilor ai jignirile aduse, dar se poate.
    Si daca vrem la randul nostru sa fim iertati atunci cand gresim, trebuie sa invatam sa iertam.

    • Dacă îţi cere sau nu iertare, tu tot trebuie să-l ierţi, cine ştie ce e în sufletul lui. Oricum, poate şi noi greşim faţă de alţii şi nu realizăm, iar Dumnezeu a ales să lucreze prin diferiţi semeni pentru a ne smeri, nu avem nimic cu ei în mod direct, fie că îşi cer sau nu iertare noi trebuie să învăţăm să ne controlăm pornirile şi să iubim necondiţionat chiar şi pe cei care ne greşesc.

      De câte ori să tot iertăm? „Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte „( Mt. 18, 22), practic nelimitat.

  6. Pingback: Poveste de vis (14) « Blogul lui Teo Negură·

  7. cred ca cel mai greu e sa ierti cand ai mereu in fata ca o pedeapsa vesnica, omul care ti-a gresit si care merge mandru inainte fara sa-i pese de suferinta ta. de multe ori reusesti si-ti spui ca nu conteaza,ai inchis fereastra si poti sa mergi mai departe. dar de cate ori ti-e greu te gandesti fara sa vrei de unde a pornit totul si cum e mereu mai usor sa-l invinuiesti pe altul de esecul tau, te trezesti ca deschizi mereu si mereu o usa pe care o credeai inchisa…sunt etape prin care devii mai puternic sau cel putin asa imi place sa cred!

    • Dacă „omul care ti-a gresit si care merge mandru inainte fara sa-i pese de suferinta ta” , tu mergi înainte,” drumul tău nu s-a sfârşit” aici!
      O zi cu pace îţi doresc.

  8. Pingback: CETATEA BRAŞOVULUI (7) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI·

  9. Pingback: INSTALATORUL « Madi şi Onu Blog·

  10. Pingback: CETATEA BRAŞOVULUI (8) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI·

  11. Pingback: CLIPELE DEVENISERĂ LUNGI « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI·

  12. Pingback: FRUNZA « Madi şi Onu Blog·

  13. Pingback: CETATEA BRAŞOVULUI (9) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s