inca o mai astept

Iubesc toamna şi încă o mai aştept!
Deocamdată e blândă şi ludică.

Poezii din Volumul de poezii “Poveste de toamnă”, de Valeriu Marius Ciungan

(sursa foto: http://reteaualiterara.ning.com/profile/ValeriuMariusCiungan?xg_source=profiles_memberList)

TOAMNĂ BLÂNDĂ

mâncasei ceapă-n dimineaţa-aceea
fatidic explorai o lume-impersonală
pe buze-ţi răsăreau solfegii
de pasiune-xuberantă, vegetală
subiectiv gustai din solzii albi de ceapă
şi te lăsai sedusă-n dimineaţa-aceea-istovitoare
savante exegeze-ţi răsăreau pe buze
febrile-extravagante, îngăduitoare
mâncasei ceapa cu o poftă reticentă
aluzii vagi iţi inundau privirea nudă
arome dulci lăsai în urmă cu nobleţe
muşcând sublim din ceapa albă, crudă
păreai o toamnă blândă, somnolentă,
şovăitor plutind pe lucii largi de apă
şi pasiuni ascunse-ţi încolţeau în suflet
sublim gustând din solzii albi de ceapă
mâncasei ceapă-n dimineaţa-aceea
frivol zâmbeai că te-am surprins în universul pueril
răstălmăceam în fraze lungi, superbe
această toamnă blandă cu suflet de copil.

MURĂTURI DE TOAMNĂ

romantică erai trecând printre borcanele de castraveţi
în rochie sumară-aroma mea de-nibahar
un val de-oţet mă ameţea interminabil
privind cum treci sculptată-n chihlimbar
cu foi de dafin te-nveleam pe coapse
dulce-acrişor zâmbeai cu un uşor suspin
gustam din sfârcuri de piper pe îndelete
şi gura ta-mi părea-un pahar de vin
şi îngeri mici mustind de condimente
îţi răsăreau pe pielea albă, devotată,
adulmecând febril pe sâni o nouă toamnă,
pesemne mai frumoasă, mai bogată
cu gestul tău firav, dar ferm
(ţi se citea în ochii negri, umezi, mari)
m-ai fi oprit sau nu, nici tu nu ştii,
să-ncepem şi-un borcan de gogoşari

ÎN ÎNCĂPERI SORDIDE

aveam o altă viziune despre ciorbă
când diadema-ţi de mărar se revărsa uşor în blide
diluviul de nuanţe cald-iridacee
îmi copleşea privirea-n încăperi sordide
dihonii suple inserate-n ipsosul mizer
le-am fi zărit ca flori de conopidă alb-candide
îmbrăţişaţi perpetuu-n crize dionisiace
sublimii prizionieri ai încăperilor sordide
repudiam frunza de pătrunjel cu falsă detaşare
în globuri de cristal presimţeam destine insipide
ţineam în mâini-un univers complice, orgiastic, colosal,
şi-o lingură de lemn roteam introvertit în vasele sordide
cuviincios ne închinam în aburi mistici, ipohondri,
intram cu imprudenţă-n eparhii tactil-toride
gustam egal, puţin câte puţin din fiecare
dintre noi, întinşi pe pături gri în încăperile sordide.

şi să încheiem cu

TREI PUPICI

de ce-aş fi fost primul pupic?
când începutul dupa zero pare mic
cum metaforic unul este fără doi?
când unul lângă altul suntem amândoi
al treilea după doi de-aş fi
tot cifra doi conjugă verbul a iubi
gramatical vorbind am o problemă
sunt cifra doi, sunt verb, sau teoremă?

sursa: http://www.editura.bioflux.com.ro/docs/marius.online.pdf

Publicitate