M-am trezit, sau mai visez oare?
Un biet menestrel alungat din suflete de marmura isi poarta paşii liniştiţi printr-o mândră pădure de rubin.
Copaci cu sclipiri nocturne îşi apleacă într-o furibundă metamorfoză a crengii în mâini cu mângâieri confuze.
De-ar fi doar cerul maculat cu nori târzii, dar însăşi luna se cufundă în mlaştini însetate de negura pierzării, iar rubinu-şi curge sângele ca mustul în dureri, pălind încet, încet mândria-i zeflemitoare.
Ca murmurul în marginea nopţii se aude încă cântul bietului menestrel ce-şi plimbă paşii liniştiţi spre mine.
A fost un vis, ori e aievea? Încă nu-mi încape în minte.
Anunțuri
hmmmm…. eu spun că nu a fost un vis. aievea a fost!
cine sa stie taina marilor taceri…?
tote ni se trec ca visul si ne trezim prea tarziu, prea sceptici
Pingback: Doar – o altă psi-duzină « Tiberiuorasanu's Blog·
cînd va ajunge la tine, vei şti că este real.
astept in taina
O furibunda metamorfoza se produce in mine cand citesc versuri atat de frumoase.
de parcă ceva se petrece înlăuntrul meu, se cern nelinişti , se scurg dureri, se aşează mâlul şi mocirla, rămâne limpedea împăcare…
Pingback: Duzina de cuvinte-Cântec pentru eternitate « Cățărătorii·
Eu zic ca te-ai lasat purtata de melodie..vis sau aievea..a fost frumos.
ce liniştiţi sunt paşii tăi!
Aaa…e linistea dinaintea furtunii :))…crede-ma!
Nu ştiu sigur dacă nu e chiar invers; adică liniştea de după furtună. 😉 De câte ori ascult această cântare întâi mă cutremur pt ca apoi să mă cufund în linişte.
Pingback: Impas « Almanahe·
o să-ţi încapă, aşezată, ca o apă lină.
„aşezată , ca o apă lină”, cam aşa mă simt acum .
paşi liniştiţi, pădure aprinsă de rubin înăuntru şi-afară
murmur şoptit cu nelinişti pe strune de chitară.
paşi liniştiţi şi somn dulce îţi doresc
noapte bună, Carmen.
Pingback: duzina de cuvinte – statuia – psi-words·
Pingback: Duzina de cuvinte (17) – Scâncet « BLOG D'AGATHA·
Paşi liniştiţi, topind marmura sufletului,
Îmbibată de mustul cuvântului… 🙂
Aşa să fie! 🙂
O muză bună îţi doresc şi ţie!
Te pup, duminică faină!
Paşi liniştiţi şi vrăjiţi – pe mine m-au fermecat!
N-am vrut să pun comentariul ca răspuns la al anacondelor, am apăsat pe „răspunde” fără să-mi dau seama. Scuze.
Salut, Vero.
Am remediat, dar oricum nu era o problema. 🙂
Duminica faina!
Pingback: Cînd tu eşti nu « Loc de dat cu capu'·
Pingback: Masaj psihedelic « Loc de dat cu capu'·
Pingback: Tara lu’ Căcărău « Dictatura justitiei·
Pingback: Menestrel nebun, iartă-mă ! « Dictatura justitiei·
și tu cu visul, om frumos? 🙂
De vis intr-adevar pasii linistiti…
Numai bine!
Lolita, fa ceva ca tare greu se poate lasa un comentariu la tine pe blog, ma inebunesc literele alea indescifrabile care dovedesc ca nu sunt robot 😆
mersi ca ai trecut pe aici, am fost si eu pe la tine „ca de vis” a fost, ca nu reuseam sa postez comennt-ul. 😦
te pup dulce.